Ansamblul Folcloric „Poienița“ din Șmig, comuna Alma Dumbrăveni, a readus în fața publicului momente tradiționale vechi, demult uitate, dar păstrate în emblema satului Șmig.
În prima zi de Rusalii, la căminul cultural din Șmig, a fost pusă în scenă o combinație unică între dansurile, cântecul și obiceiurile tradiționale zonei noastre, precum și prezentarea portului tradițional satului Șmig, o combinație în care membrii acestui ansamblu au devenit adevărați mesageri ai zonei Târnavelor, zonă pe care membrii respectivului ansablu o promovează cu mult respect, cinste și onoare.
Tradiții renăscute
Ansamblul a realizat o transpunere a tezaurului folcloric de pe Târnava Mare, concretizată într-un spectacol de obiceiuri populare, de îmbinare a cântecului, a dansului și a graiului popular din sat, precum și din celelalte localități din apropiere. „Prin activitățile noastre, urmărim să păstrăm bogăția culturală a valorilor noastre tradiționale, care aparțin unui sat de oameni gospodari, plini de creativitate și talent. Ansamblul Folcloric «Poienița» Șmig este format din 20 de persoane, localnici, de diferite vârste, majoritatea dintre ei intelectuali, printre care preotul satului, precum și primarul, împreună cu profesori, contabili, farmaciști și alții. Cântecul popular a avut un rol important în viața de zi cu zi a oamenilor de la sat, dându-le acestora posibilitatea de a-și manifesta trăirile prin intermediul lui“, descrie preotul paroh Virgil-Adrian Pușcă.
Ca odinioară
În programul respectiv, artiștii locali au încercat să trezească anumite amintiri celor care astăzi au o vârstă mai înaintată, dar și celor mai tineri, care au aflat despre aceste obiceiuri din poveștile bunicilor. Două dintre datini au fost prezentate, respectiv ,,șezătoarea fetelor” și ,,plecatul în armată al băieților“. „În șezători, tinerii aveau ocazia să se întâlnească între ei fără prezența stânjenitoare a părinților și chiar se legau și dezlegau prietenii, ba chiar se făceau și chiar planuri de căsătorie. Șezătoarea a fost locul unde se învățau diferite deprinderi practice, dar derulau și numeroase obiceiuri. La un moment dat, lucrul înceta, fetele fiind servite cu diferite bucate de către gazdă, în funcție de posibilitatea fiecăruia. Flăcăii, știind din timp locul de desfășurare a acestora, cutreierau în grupuri însoțite de muzicanți pe la toate casele unde aveau loc astfel de întâlniri. Ei se organizau de cu seară, repartizându-se pe case, în așa fel încât, către sfârșitul șezătorii, ei să apară cu muzica pentru a înveseli atmosfera. Un alt obicei prezentat în timpul programului a fost «plecatul feciorilor în armată» moment care îmbina veselia pentru unii și tristețea pentru alții. Recruții, tineri de 20 de ani, organizau jocuri la care participau băieți și fete din sat. Ei purtau în pălării ordinul de chemare făcut sub formă de evantai. După terminarea jocurilor, recruții erau conduși spre gară, însoțiți de ceterași, rude și iubitele lor, cântând cântece de cătănie“, a povestit preotul din Șmig. (A.L.)
