Publicat la 9/15/2017 01:21:00 p.m. de Anonim
 |
| Milu OLTEAN |
Septembrie vine întotdeauna cu emoții și clinchet de clopoțel pentru școlari, deschizând ușa spre o nouă aventură pentru cei care se așează în băncile școlilor și care pornesc spre o nouă etapă din viață. Școala are un rol determinant în a făuri oameni pentru mâine, dar din această ecuație n-are cum să lipsească nici familia. În extensie, întregul sistem ar trebui să se învârtă în jurul învățăceilor, al celor care se pregătesc să devină oameni mari.
„Cum îți așterni, așa și dormi” spune o vorbă veche, iar dacă ar fi să-i dăm crezare apoi chiar că ne putem da seama de ce dormim uneori așa de rău. Avem destule exemple pozitive, de oameni care țin în mâini destinele unor locuri și care au înțeles cât de important e să aloce banii urbei în așa fel încât elevii să aibă școli curate, puse la punct și să nu le rămână altceva de făcut decât să se formeze pentru viață. Din nefericire, avem și contraexemple, de oameni care se culcă pe-o ureche și n-au nicio treabă când școlarilor le pică tavanul în cap, de se fac de minune la știrile naționale. Avem exemple pozitive din rândul dascălilor, oameni dedicați, care pun suflet și pasiune în ceea ce fac și care și-au făcut o datorie de onoare din a le insufla învățăceilor tot ce știu ei mai mult și mai bine despre viață. Avem și exemple neproductive, de dascăli care n-au nicio treabă cu sistemul și cărora poate nu le-ar mai strica măcar câțiva ani pe băncile școlii. Avem exemple de copii și tineri talentați, care an de an fac performanță și care impresionează o lume întreagă cu potențialul și munca lor. Din nefericire, sistemul, în întregul lui, încă nu a găsit cheia potrivită pentru a închide ușa, pe care aceștia aleg să plece spre alte zări, înainte de a se gândi să-și facă un viitor acasă. Școala înseamnă un sistem de forță, care dispune de resurse, de oameni, de potențial și care are în responsabilitate formarea generațiilor următoare. Investim în educație și ne preocupăm de ea, culegem roade peste câțiva ani. Nu ne pasă, nici celor de mâine nu le va păsa. Alături de școală, familia are și ea un rol major atunci când vine vorba de „generația așteptată”, iar când sistemul și familia lucrează mână în mână pentru a scoate tot ce e mai bun din cei ce vor fi oamenii de mâine, cred că reușita e o chestiune sută la sută sigură. Condiția e ca tuturor să le pese și să se preocupe de cum vor fi oamenii mari de peste câțiva ani. Și poate vor fi altfel, decât parlamentarii care spun că nu le-a fost dragă școală și care se adresează copiilor cu „pune-ți mâna pe carte, fiți cuminți și nu fumați în budă! Succes!”. Și altfel decât miniștri operați la „genunche”, care inventează reguli noi și manuale de gimnastică. Citeam zilele trecute un exemplu de normalitate. Un român, stabilit în Anglia, și-a însoțit fiica în prima zi de școală în clasa zero. Și la plecare, părintele a primit de la școală un șervețel, un plic de ceai și o scrisoare într-un plic. Acasă, citind scrisoarea, a aflat că șervețelul e să-și șteargă ochii umeziți de emoția zilei, plicul de ceai pentru a se relaxa nițel, iar printre altele, în scrisoare se mai zicea: „Amintește-ți că vom lucra împreună și vom da tot ce e mai bun pentru binele copilului tău. Mulțumim pentru că ți-ai însoțit copilul, la începutul acestui an atât de important pentru el. Vom face tot ce ne stă în putere, zi de zi, pentru a fi un bun ghid copilului tău în explorarea acestei lumi frumoase, ce abia începe pentru el. Ne vedem după-amiază. Cu dragoste, din partea dnei X si a dnei Y”. Simplu, nu?
