joi, 6 iulie 2017

Peter Herman, campion de cursă lungă


„E multă muncă în spatele rezultatelor, e multă muncă în spatele unui sportiv, atât a lui, cât și a oamenilor care îl susțin”, spune atletul medieșean Peter Herman, fiul antrenorilor de atletism la CSȘ Mediaș, Maria și Vasile Herman, cel care a devenit de câteva zile vicecampion balcanic juniori I, la proba de 3.000 m.



Autor: Milu OLTEAN

Încă sub emoțiile unui rezultat bun, dar cu gândul la Campionatul European de alergare montană de la sfârșitul acestei săptămâni, Peter ne-a vorbit despre pasiunea sa pentru atletism, despre muncă și sacrificii, dar și despre cum e să faci permanent echipă cu părinții, acasă și pe pista de concurs.


Pasiune pentru sport

Performanța înseamnă parcurgerea pas cu pas a unui drum, de multe ori anevoios, presărat cu muncă multă și sacrificii. Dar toate eforturile se estompează în fața unui rezultat care îți aduce o medalie, un trofeu, sau în fața unei încercări care te pune în postura de a te autodepăși. De doi ani, atletul medieșean Peter Herman a avut o ascensiune spectaculoasă, iar palmaresul lui s-a îmbogățit de câteva zile cu titlul de vicecampion balcanic juniori I, la proba de 3.000 m. Peter, legitimat la CSȘ Mediaș, vorbește cu pasiune despre atletism, despre antrenamente, iar despre competițiile la care a luat startul, cupe, medalii, eșecuri și succese ar putea vorbi ore în șir. Întrebat cum se definește, Peter spune simplu: „destul de ambițios în ceea ce fac, muncitor. Poate nu foarte talentat, dar cu mare plăcere pentru ceea ce fac. Îmi place mult ceea ce fac!”.


De mic, printre sportivi

Peter Herman are 17 ani și a trecut în clasa a XII-a la Liceul St.L.Roth, profilul mate-info în limba germană. A încercat tot felul de sporturi, dar cel mai mult s-a regăsit în atletism. Într-un fel, a mers pe calea deschisă de părinții săi, dar fără ca aceștia să-l direcționeze în mod special. „Am crescut în casă cu doi foști sportivi, actuali antrenori, așa că sportul a devenit pentru mine o rutină. Am poze în cărucior, pe stadion, așa că era greu să aleg altă cale. Sportul mi-a plăcut mereu, dar cel mai mult m-am regăsit în atletism. Știu că eram mic, mă jucam la groapa de nisip și apoi am văzut sportivii ce se antrenau. Am alergat și eu, azi o tură, mâine alta, mai alergam cu tata de mână, sau cu mama”, și-a amintit Peter. La modul serios, a început să se antreneze după ce a câștigat primul loc la o competiție de la Sovata. „Aveam 7 ani, până atunci era doar joacă, nu era antrenament. Mergeam la competiții cu părinții, dar eram spectator, dar atunci, la Sovata, ai mei m-au pus la start. Îmi era frică, mă temeam că voi fi strivit de concurenți, dar am câștigat concursul. De acolo cred că am început să mă îndrăgostesc de atletism”, ne-a povestit Peter Herman.


Suișuri și coborâșuri

„Niciodată nu mi-a plăcut viteza, să mă întrec cu cineva pe distanțe scurte, am preferat distanțele mai lungi, unde îți calculezi cursa, îți faci strategia”, mărturisește Peter. Pe la 8-9 ani a fost prima dată la un Campionat Național. „Deja mă antrenam cu părinții mei, iar la prima mea participare la un Campionat Național, era cel de cros de la Reșița, la categoria copii II, am luat medalia de bronz. Nu mă cunoștea nimeni, veneam de nicăieri și am mers pe podium la Campionatul Național. De când am început să iau în serios sportul, m-am antrenat cu amândoi părinți. Îmi aduc aminte și acum cum tata mi-a spus înainte de acea cursă de Campionat Național să nu-mi fie frică. Simplu! Era la linie, lângă mine, și mi-a spus că e un concurs normal. M-am relaxat și am ieșit pe 3”, ne-a spus atletul. În anul următor, la o categorie superioară la copii, Peter a continuat să alerge bine în diferite concursuri, dar n-a mai prins podiumul la Campionatele Naționale. Pierdea medalii pe ultimii 50 de metri, dar asta l-a ambiționat mai tare. Pe de altă parte, părinții i-au fost alături și i-au spus mereu că e o etapă, că trebuie să aibă răbdare. „Nu aveam experiență, poate erau și concurenți mai puternici. Cred că m-am ofticat destul în acel an, deși părinții îmi spuneau că am timp, că sunt copil, că e loc să evoluez. Când am trecut la juniori III, a venit prima medalie națională de bronz, la obstacole. De la juniori III am început să iau din nou medalii naționale”, spune medieșeanul. 


Cu echipa României la FOTE

Ascensiunea lui Peter Herman s-a produs în perioada de juniori II, atunci când atletul medieșean a reușit o serie de performanțe frumoase. Mai întâi, după un concurs reușit, a făcut baremul și s-a calificat în lotul național de juniori care se pregătea pentru participarea la Festivalul Olimpic al Tineretului European, ediția 2015, de la Tbilisi. „A fost una dintre cele mai frumoase experiențe din viața mea: era un fel de olimpiadă pentru juniori, doar pe Europa. Înainte de FOTE am avut ocazia să mă antrenez în Centrul Olimpic Român, să stau lângă sportivi de elită, să schimb păreri cu ei. E o mare experiență să fii în același loc cu mari sportivi, să-i vezi cum se antrenează, mai erau și fetele de la lotul național de gimnastică, a fost o experiență care te motivează fantastic să fii mai bun. E o senzație când faci parte dintr-o mare echipă, aveam toți echipamente la fel, e așa o mândrie, pentru că îți dai seama că pentru astfel de momente muncești și te antrenezi. Am concurat la 3.000 de metri, dar n-am avut un rezultat foarte bun. Am venit pe 9. Am mai fost la concursuri în străinătate, cu o delegație de la Mediaș, la Jocurile Internaționale ale Elevilor, dar la Tbilisi a fost ceva cu totul special. A fost o atmosferă incredibilă, un stadion uriaș, plin, auzeam lumea în tribună, când ieșeai pe stadion și vedeai că e atâta lume ți se tăiau picioarele”, ne-a povestit Herman.


Șapte medalii naționale în 2016

După FOTE, Peter s-a calificat pentru o etapă de Cupă Mondială la alergare pe munte, unde a avut cel mai bun timp din echipa României și a prins locul 19, la general. Ulterior, după un Campionat Național reușit, s-a calificat și la Campionatul Mondial de alergare montană, în Țara Galilor, unde a avut din nou, cel mai bun timp din echipa României și unde a ajuns pe locul 27 la individual. „Anul 2016 a fost unul foarte bun, în care deja s-a văzut experiența și faptul că am învățat din eșecuri. Am avut mare noroc cu părinții mei, care știau ce înseamnă traseul unui sportiv, au știut să mă susțină și să mă motiveze. Anul trecut am luat 7 medalii la Campionatele Naționale: bronz la 3.000 m, argint la cros și aur cu echipa CSȘ Mediaș, argint la 5.000 m și bronz la juniori I, argint la alergare montană și aur, cu echipa. În plus, am participat la Balcaniada de juniori I, mai mari decât mine, unde am luat medalie de bronz. Am participat și la Campionatul Mondial de alergare montană, unde am luat locul 5 cu echipa României, iar la Crosul Internațional de Anul Nou de la Viena am venit pe locul 3”, spune Peter.


Vicecampion balcanic

Atletul medieșean a început și acest an în forță, iar după ce a câștigat Crosul Internațional de Anul Nou de la Viena, la categoria 14-18 ani, a intrat în focurile Campionatului Național de sală, unde a venit pe locul 4 la cursa de 3.000 de metri. „Sunt în primul an de juniori I. A venit apoi o selecție pentru Campionatul Balcanic de alergare montană, Campionatul European de alergare montană și Campionatul Mondial de alergare montană. Primii 4 se calificau la aceste competiții. Eu am venit al doilea. Am fost la Campionatul Balcanic, în Bulgaria, am venit pe 4 la individual și primul în echipa României. La Campionatul Național pe pistă am luat două titluri naționale, la 3.000 m și 5.000 m. Cu timpul respectiv m-am calificat la Campionatul Balcanic, de la Pitești, desfășurat la începutul lunii iulie”, spune Herman. A plecat spre Pitești cu gândul de a-și bate propriul record la 3000 m. „Nu știam ce concurenți sunt, ce pot, am plecat cu gândul de a nu dezamăgi și de a alerga cât mai bine. Mi-am propus să alerg sub 8 minute și 50 secunde. Recordul meu era de 8:52, dar am reușit să scot 8:47. M-am simțit foarte bine în cursă, am avut colegi aproape care m-au susținut, a fost mama lângă mine. Am vrut să-mi arăt mie că locul de acolo e câștigat cu muncă. Am vrut să-mi depășesc limitele și am fost învins la doar o secundă, m-a învins un turc”, ne-a povestit atletul. 


Greu și ușor

La o primă vedere, nu s-ar spune ă viața unui tânăr performer este foarte spectaculoasă. Peter merge la școală, apoi își face temele și după amiaza e la antrenament. Seara poate mai stă puțin pe net sau face o plimbare. În vacanță, antrenamentul ia și locul școlii, dar poate crește nițel timpul liber. Antrenamentele sunt în funcție de program, mai ușoare, ori mai grele, mai simple sau complexe și solicitatnte, care te aduc în postura de a-ți forța limitele. În timpul liber - puțin, de altfel - are activități tot legate de sport. „Dacă am timp, îmi place să citesc despre mari sportivi, despre atleți. Sunt pasionat de mai multe probe, încă nu mi-am găsit proba pe care să mă axez, îmi plac mulți sportivi. Îmi place mult Kenenisa Bekele, etiopian. Are recordul mondial la probele de 3.000 și 5.000 de metri. Îmi plac sportivii africani, pentru că la multe probe domină, au un anumit stil de viață, gândesc altfel, sunt foarte motivați, sunt un bun exemplu pentru cei care țintesc spre marea performanță”, crede Peter. 


Gânduri și provocări

La sfârșitul acestei săptămâni, Peter participă cu echipa României la Campionatul European de alergare montană și așteaptă cu interes și Campionatul Mondial de alergare montană. Însă marile provocări sunt abia la început, pentru că Peter a intrat în ultimul an de liceu. „Nu e ușor să împaci învățătura cu sportul, e greu, dar nu mă dau bătut. Nu îmi place să las lucrurile neterminate. Poate la anul va fi mai greu decât anii trecuți, termin clasa a XII-a, am bacalaureat, examenul de limba germană, facultate, dar am încredere că voi depăși toate provocările. Când termin junioratul voi pleca de la Mediaș, termin clasa a XII-a și probabil voi pleca la o facultate în afara țării, nu știu exact profilul, probabil în Germania sau Austria. Îmi doresc să fac sport în continuare, încă nu știu exact ce și cum va fi. Cine știe ce se poate ivi? Important e să pot să fac ceea ce trebuie, să nu mă dau bătut ușor. Dacă o să pot să fac sport în străinătate, dacă voi găsi un antrenor bun, cine știe unde pot ajunge? Poate voi atinge un nivel mult mai bun”, speră Peter. 


PETER HERMAN | atlet: „La Campionatul Balcanic de la Pitești, și eu și mama am avut emoții, poate de pe margine ale mamei erau mai mari. După ce am terminat cursa, o căutam cu privirea în tribună, a venit, m-a îmbrățișat, m-a felicitat, apoi mi-a spus unde crede ea că am greșit. M-a criticat un pic, dar așa e în sport. Cursa s-a dat live pe internet, tata m-a văzut live, dar l-am sunat după cursă și m-a felicitat. Mi-a spus că e mândru de mine.”


Părinți și antrenori

Peter Herman junior a crescut într-o familie cu doi atleți. „Ei au alergat bine la vremea lor, am plecat din start cu o anumită mentalitate și cred că acesta a fost un avantaj foarte mare pentru mine. M-au inspirat, mi-au fost modele. Dar nu m-au forțat niciodată să fac atletism, să mă antrenez. Acasă sunt părinți pentru mine, la antrenament sunt antrenori. Dar ambii părinți au avut un impact foarte mare asupra mea și le mulțumesc. Practic, am făcut mereu o echipă. E multă muncă în spatele rezultatelor, e multă muncă în spatele unui sportiv, atât a lui, cât și a oamenilor care îl susțin. Majoritatea antrenamentelor le fac cu tata, mama e cu ideile, ea vine cu ceva în plus, ea e foarte importantă pentru mine, e un plus și un impuls”, explică tânărul.