vineri, 21 aprilie 2017

Niculae Ţolea vă invită la expoziție: „Icoana e o rugăciune pictată, iar cei care văd icoana trebuie să simtă acest lucru!”


Icoana este o fereastră deschisă spre cer, iar cel ce o zugrăvește privește numai spre Dumnezeu. Consacrat ca pictor de biserici, dar cu o mare pasiune şi pentru zămislirea icoanelor, Nicolae Ţolea a revenit pe simeze cu o expoziţie de forţă în care aduce în faţa publicului 50 de icoane, pe lemn, pe sticlă şi pânză. Expoziţia organizată de Primăria Mediaş la Galeria Municipală de Artă poate fi vizitată până în 5 mai. „Icoana luminează mintea, deschide sufletul, dă aşa o stare de linişte” este de părere meşterul Niculae Ţolea, pe care Monitorul de Mediaş l-a provocat la un dialog despre arta sa.


Monitorul de Mediaş: Sunteţi un pictor de biserici consacrat, dar cum s-a produs apropierea dvs. de meşteşugul icoanelor?
Niculae Ţolea: Icoana e legată de pictura bisericească, vorbim de iconostas, acolo unde sunt o serie de detalii. Sunt mulţi cei care îşi doresc o lucrare unitară, de aceea, atunci când angajează un pictor pentru pictarea unei biserici, vor ca acesta să facă şi iconostasul, să se vadă aceeaşi mână, acelaşi stil. La terminarea picturii murale de pe perete, artistul trece şi la realizarea icoanelor de pe iconostas. Prin acest fapt, se poate spune că am avut legătură cu icoana, adică nu am rămas numai la pictura murală, ci am făcut şi icoane. 


Monitorul de Mediaş: Dar de la iconostas la o lucrare unitară, cum aţi trecut?
Niculae Ţolea: Icoana este dragă fiecărui creştin, găseşti o icoană în orice casă. Oamenii pun accent şi pe icoanele făcătoare de minuni. Icoanele au căutare, sunt şi străini care vor să aibă o icoană, e parte din tradiţia noastră. În ce mă priveşte, de când am lucrat, mi-a plăcut să am o icoană sau două cu mine. Aşa am crezut că e bine, pentru mine, pentru sănătate, pentru momente mai dificile. În plus, dacă dăruiai cuiva o icoană, era mai mult decât orice dar. Am lăsat pe unde am trecut icoane şi amintiri, am avut această plăcere de a dărui icoane oamenilor.


Monitorul de Mediaş: Vă mai aduceţi aminte de prima icoană pictată?
Niculae Ţolea: Prin 1967, am făcut Ioan Botezătorul, o iconiţă. A văzut-o un neam, un văr de-al tatei. A venit nenea Radu şi m-a întrebat ce fac şi i-am spus că fac o icoană. M-a întrebat dacă nu o vând şi mi-a spus că o cumpără el. Mi-a dat 25 de lei pe ea, aceea a fost prima mea icoană, dar şi prima mea vânzare. Aşa am început, apoi am mai făcut eu alte lucrări, tablouri, dintre care unul cu un car cu boi şi o troiţă am avut bucuria să-l regăsesc după 40 şi ceva de ani în casa părintească. Dar Ioan Botezătorul a fost prima mea icoană.


Monitorul de Mediaş: Lucraţi icoane de ceva ani, dar în expoziţie la Mediaş le-aţi adus numai de o vreme.
Niculae Ţolea: Expoziţii de icoane am mai avut în alte locuri din ţară, dar de câţiva ani, la insistenţele lui Emil Mureşan, am decis să fac şi aici o expoziţie. Mi-a tot văzut icoanele şi mi-a spus că e păcat să nu le aduc în faţa publicului. Până la urmă, m-a convins şi am mers la o expoziţie de grup. De acolo m-a tot îndemnat să expun singur, pentru că îmi spunea că am ce să arăt. Uite că în ultimii ani am tot făcut expoziţii. Am lucrat pe lemn, pânză, sticlă, am experimentat şi lucrat în toate tehnicile, iar la expoziţia de faţă am adunat lucrări din întreaga mea activitate: praznice, sfinţi, cuvioşi, apostoli, momente din viaţa Mântuitorului, lucrări mai mari, miniaturi, vreo 50 de lucrări, realizate în ceva mai bine de 40 de ani de muncă. 


Monitorul de Mediaş: Cât de greu se naşte o icoană? Care sunt etapele de lucru?
Niculae Ţolea: Să zicem de o icoană pe lemn. Lemnul trebuie pregătit, şlefuit şi tratat. Dacă ai de făcut o lucrare mică, dai un strat de chit. Dacă e o lucrare mai mare, cu scânduri îmbinate, aplici un strat de clei şi pui o pânză, abia apoi bagi chit. Apoi urmează desenul, compoziţia, ce anume vrei să faci. Fondul vine dat într-o culoare, apoi lucrezi pe bucăţi, personaj cu personaj. Pui coloritul, până e gata. Dar, durează, nu e o muncă de câteva ceasuri! Stratul de chit, vopselele toate au nevoie de timp să se întărească. Apoi mai e şi dispoziţia ta de lucru, timpul pe care îl ai. Poate dura săptămâni, depinde şi de cât de complexă e lucrarea. Spre exemplu, în iarna trecută am lucrat cinci icoane, dar n-am lucrat după model, ci aşa cum mi-am imaginat eu. Am retuşat tot ce nu mi-a plăcut, până a ieşit cum am vrut.

Monitorul de Mediaş: La pictura de icoane sunt anumite reguli stricte, canoane de respectat, iconarul nu are libertate totală de expresie. Cum se simt aceaste canoane?
Niculae Ţolea: Pe vremuri, maeştrii noştri ne povesteau despre toate canoanele. Vinerea posteau şi căutau să lucreze chipurile sfinţilor. Mai ales dacă făceau chipul Maicii Domnului sau chipul lui Hristos alegeau vinerea, o zi de post. Se rugau, era post şi rugăciune, chiar post negru. Poate noi, cei mai tineri atunci, n-am respectat întocmai acele rânduieli, dar ştiam de ele. Poate lucram şi în alte zile decât vineri. Dar normal aşa era, cele mai importante chipuri trebuiau făcute vinerea. În plus, sunt o serie de culori pe care le poţi folosi, doar anumite culori pentru unele personaje. Spre exemplu, Sf. Petru e îmbrăcat în galben, maroniu şi albastru, Sf. Pavel era îmbrăcat în roşu vişiniu şi verde, aşa s-au păstrat culorile, noi le-am învăţat de la cei dinaintea noastră. În cazul unei scene, trebuie să ai tot timpul viziune, să vezi cum distribui personajele. Ţii cont şi de legăturile dintre personaje - Iisus era apropiat de apostolii lui, aşa că îi pui în preajma Lui. Toată lucrarea trebuie să fie aşa realizată încât să transmită emoţie celui care priveşte icoana. 

Monitorul de Mediaş: Poate nu se mai respectă canoanele în totalitate, dar se stabileşte probabil o legătură mai specială între pictor şi icoană?
Niculae Ţolea: Fără îndoială! Când lucrezi nu eşti robot. Orice lucru e bine cumpănit, îţi faci o schiţă, mai gândeşti, mai pui detalii, mai schimbi. Eu, spre exemplu, nu lucrez după modele. Eu iau Ernimia, cartea unde se descrie clar fiecare scenă în parte, fiecare sfânt, compoziţia. Citeşti textul şi apoi te gândeşti cum pui în valoare. Când lucrezi, energia ta e numai acolo. E o relaţie spirituală adâncă, fără de care nu poţi duce la bun sfârşit lucrul. 


Monitorul de Mediaş: Se spune că icoanele sunt ferestrele prin care vedem cerul. Ce credeţi?
Niculae Ţolea: E adevărat! Dar oamenii sunt oameni, depinde de starea pe care o au, de cine şi ce vrea să vadă. Dar adevărul e că icoana luminează mintea, deschide sufletul, dă aşa o stare de linişte! Când ai în tine credinţă, te duci la icoană cu toată nădejdea că te ajută. Şi te rogi cu ardoare. Icoana face legătura între lumi, aduce minunea între oameni, îi aduce în starea de a vedea cerul prin ele, de a trăi minunea. 

Monitorul de Mediaş: Aţi văzut, aţi trăit minuni?
Niculae Ţolea: Lucram acum nişte ani la mănăstire, la Sâmbăta, unde era părintele Teofil Părăian. Era căutat de multă lume, fusese ucenicul părintelui Arsenie Boca. Într-o zi, la mănăstire au venit două femei care trăgeau de un copil foarte agitat. S-a strâns un grup în jurul copilului, care urla, sărea... Abia îl ţineau cu forţa, cu forţa l-au băgat în biserică. A venit părintele, l-a luat, a slujit, apoi, la sfârşitul rugăciunilor, părintele cobora scările cu copilul de mână. Părintele bătrân şi orb mergea prin curte cu acel copil liniştit, mergeau amândoi prin curtea mănăstirii. Am văzut minunea. Atunci faci legătura cu ce îţi îngăduie Dumnezeu, ce putere mare e în credinţă!

Monitorul de Mediaş: Care trebuie să fie cea mai mare calitate a unui pictor de icoane?
Niculae Ţolea: Trecând peste pregătire, pictorul de icoane trebuie să aducă şi o parte de originalitate în ceea ce face, o amprentă a sufletului său. Dar trebuie să aibă şi starea potrivită, iar această stare să fie transpusă în icoană. Icoana e o rugăciune pictată, iar cei care văd icoana trebuie să simtă acest lucru. 


Monitorul de Mediaş: Suntem în Săptămâna Luminată, un bun prilej să ne aplecăm mai mult spre spiritualitate şi chiar să vedem o expoziţie de icoane. Ce mesaj aveţi pentru medieşeni?
Niculae Ţolea: Eu le propun, cu sufletul deschis, să vină să vadă expoziţia ce cuprinde aproape 50 de lucrări. Fiecare icoană exprimă o stare şi oricine e binevenit, cu drag. Cei care doresc să găsească o linişte sufletească, un refugiu, sunt bineveniţi la galerie. Tuturor medieşenilor le urez multă sănătate, să poarte lumina în suflet, să fie înţelegători şi mai toleranţi, să ştie să ierte şi să se iubească unii pe alţii, aşa cum Dumnezeu ne iubeşte pe toţi. 

A consemnat Milu OLTEAN