miercuri, 1 martie 2017

EDITORIAL | Anotimpul speranţelor

Dacă primăvara n-ar fi existat, ar fi trebuit inventată! Flori şi mărţişoare, gratulări la doamne şi domniţe, iar peste toate o stare de bine, un tonus pozitiv. Lăsăm în urmă iarna cea cu tonuri gri şi aşteptăm plini de speranţă ca natura să-şi reverse armoniile peste noi. Primăvara are menirea de a renaşte totul, inclusiv speranţele din noi. 


Milu OLTEAN
Nu ţine cont de nimic, nici de măriri, nici de scăderi, nici de guverne sau moţiuni, nici de ieşiri în stradă, nici de coloane de automobile, nici de preţul benzinei la pompă, nici de facturi. Vine fără să întrebe! Peste toate se aşterne doamna primăvară, cu un suflu nou, aducător de gânduri bune şi de optimism. Are ceva special acest anotimp, care peste liniştea iernii aduce zvăpăiată veste de noi începuturi. E aşa o stare de bine când arunci la coş ultima zi din calendar însemnată cu Februarie şi întorci fila spre Martie. Cu un gest banal pare că deschizi o uşă spre un culoar nou, pe care se aşterne lumină şi speranţă. E curată magie. Are primăvara menirea asta de a îngropa gânduri negre şi de a făuri noi începuturi, de a face uitate tonurile de alb şi negru ale iernii şi de a le acoperi cu straşnice şi felurite culori. Mă rog, încă aşteptăm culorile, dar la cum arată de nerăbdătoare distinsa domniţă, primăvara, anul acesta, cred că ne va lua prin surprindere şi ne va încolăci în curând în braţele ei pline de verde crud. Şi-apoi, îmbrăţişare mai straşnică nici nu cred că există! Suavul anotimp e ca o bătaie pe umăr, care ne scoate din amorţeală, ne face să ridicăm ochii din ecranul monitorului şi să aruncăm o privire pe geam. Trăim agitat, încorsetaţi în formule dificile şi legaţi în reţea, gonind spre ţinte impuse şi iluzii. Aşa e lumea de azi, zorită, conectată şi în permanentă căutare. Iar domniţa asta cu părul cosiţe împletit cu flori vine tiptil, ca un copil şi ne trezeşte din visarea automată. Să vedem cum dă colţul ierbii, să simţim pământul cum clocoteşte sub noi, să privim cerul care să frământă să nască albastru infinit, să ne amintim culorile, florile, mărţişoarele, zâmbetul iubitei, mamei, soţiei, prietenei, fiicei... Primăvara deşteaptă copilul din noi, acela care se bucura laolaltă cu alţi prichindei de o mămăruţă cocoţată pe o păpădie. Straşnic, nu? Copilul care cânta voios şi fără gânduri întortocheate „vine, vine primăvara” şi care trăgea cu ochiul în fiecare dimineaţă la magnolia din colţ, s-o vadă înflorind. Primăvara mi se pare, până la urmă, bucurie în stare pură, anotimpul care are puterea de a vindeca şi de a curma suferinţe. Iar mai mult decât atât, primăvara e anotimpul care are puterea de a naşte speranţă. Şi nu-i puţin lucru să te încarci cu energiile ei, dincolo de tumultul lumii în care pendulăm. Bucuraţi-vă de culorile care stau să explodeze, de mirosul de verde incandescent, îmbrăţişaţi primăvara cu poftă şi lăsaţi-vă copleşiţi de spiritul ei. Dacă primăvara n-ar fi existat, ar fi trebuit inventată! Primăvara are menirea de a renaşte totul, inclusiv speranţele din noi.