luni, 14 noiembrie 2016

EDITORIAL | Să sune Trumpeta


America, tărâmul făgăduinţei, s-a încolonat şi a executat perfect un marş cadenţat în ritm de Trumpetă, dând peste ochi tuturor analiştilor şi prognosticelor care-o dădeau pe încornorata fostă primă-doamnă Clinton în fruntea ţării. Naţiunea şi-a exercitat dreptul democratic la vot şi a ales ce-a vrut, din ce-a avut. Trump e noua senzaţie la care America a dat „click”. 

Milu OLTEAN
Visul american începe de azi. Măreaţa naţiune se va căţăra pe creştetul munţilor şi îşi va admira grandoarea respirând aerul tare al înălţimilor. America va fi redată americanilor, sufletul naţiunii se va închega şi va emana prin toţi porii bunăstare. O nouă eră economică se deschide, împliniri măreţe stau să bată la uşă şi se îngrămădesc să intre pe geam. Senzaţional şi grandios, totodată. Uimitor şi nemaivăzut, dar mai ales neauzit până acum. Dă un click şi deschide zeci de ferestre care dau spre camere goale şi spre un conţinut virtual, fără conţinut. Vrei să fii miliardar? Dă un click! Preşedintele coborât direct din titlurile sexoase ale tabloidelor face triumfător cu mâna de pe scara Air Force One, în timp ce strânge la piept valiza cu butonul roşu. Spectacolul poate să înceapă, biletele deja s-au pus în vânzare. Să vedeţi de-acum câte lacrimi de crocodil se vor revărsa pe obrajii patrioţilor americani în faţa steagului cu steluţe, mai ceva ca-n sălile de cinema de la Titanic, să vedeţi cum vor tresări orgoliile şi cum se vor întrema peste noapte toate visele de prosperitate ascunse-n podurile caselor. Viitorul va fi... asta e singura certitudine. Cum? Vom vedea! Unda de şoc va trece şi vor rămâne să vorbească faptele, programele, legile şi diplomaţia, pentru că nu cred că Trump o va lua pe arătură. Prea tare. Pe de altă parte, europenii sunt mai familiarizaţi cu imaginea politicanului de tip trompetă, asta pentru că l-au văzut pe macaronarul Berlusconi în acţiune. Între trompeta italiană şi cea americană sunt multe similitudini, începând de la discurs, crize nervoase, atitudini belicoase, grandomanie şi atitudine faţă de reprezentantele sexului frumos şi până la contul din bancă. Şi parcă şi la păr se aseamănă cei doi, cănit la ambii. Numai că una e Italia şi alta e SUA. Una e să faci pe Gigi duru’din cetatea celor şapte coline şi alta e să te încordezi la biceps din Casa Albă. Şi unul şi celălalt au fost făcuţi clovni şi au fost taxaţi ca atare, dar uite că amândoi au reuşit să conteze în ochii electoratului. Unul premier şi altul preşedinte al celei mai puternice naţiuni. În practică, campaniile pentru alegeri în America sunt adevărate tururi de forţă şi cazuri de studiu pentru cei interesaţi, atât în ceea ce priveşte desfăşurarea impresionantă de forţe, cât şi în ceea ce priveşte activarea celor mai intime resorturi, mimică, gesturi, limbaj, cuvinte, cheie, folosite pentru a magnetiza voturi. În acest sens, Trump este exponentul ideal al tabloidelor virtuale, al titlurilor pompoase aruncate la înaintare, în spatele cărora nu găseşti mare lucru. Acum, depinde ce cauţi. Noul preşedinte a folosit abil cuvinte cheie care pătrund în mintea auditorilor şi se înşurubează acolo, născând în timp convingeri şi idei. Simplu şi eficient. Iar americanii au dat „click”. Trump a fost asemeni vânzătorului de la teleshopping, care se agită, ţipă, gesticulează şi nu se lasă până nu pui mâna pe telefon să comanzi o cratiţă sau un cuţit bont. Iar americanii au pus mâna pe vot şi au sunat. În zori, Trumpeta a sunat deşteptarea la Casa Albă. „Good night America… wherever you are”, parcă aşa zicea meseriaşul din Midnight Caller. Să sune Trumpeta!