vineri, 8 iulie 2016

Sărbătoare în cetatea Axente Sever. Kronenfest amintește despre o comoară pierdută și regăsită de primii coloniști sași



Comunitatea din Axente Sever a organizat Sărbătoarea Coroanei - Kronenfest, un străvechi obicei săsesc, renăscut într-o nouă formă cu ajutorul câtorva familii din comună și a conducerii Bisericii Evanghelice.


Autor: Mihai COLIBABA
Foto: Beatrice UNGAR

Sărbătoarea Coroanei a reunit sașii și românii într-o adevărată comuniune, la cea de-a șasea ediție consecutivă, după o pauză de două decenii, așa după cum explică Ilse-Maria Constantin (Seidner), una din cele trei săsoaice care mai locuiesc în Axente Sever.


Noua generație

Printre oaspeții bisericii-cetate s-au numărat preotul Gerhard Servatius-Depner, parohul evanghelic al Mediașului, și soția acestuia, Hildegard Servatius-Depner, care au trăit cu emoție momentul când fiul lor, Jonathan, a urcat pentru prima oară pe stâlpul coroanei. „Le mulțumesc celor care nu au lăsat să dispară acest obicei și sunt mândră că Sărbătoarea Coroanei se află în în calendarul de evenimente al bisericii noastre districtuale. Gazdele bune se bucură cu atât mai mult, cu cât vin mai mulți oaspeți. Și am găsit gazde bune aici, la Axente Sever. Vă mulțumesc, dragă doamnă Constantin, familiilor Gabor, Vasilescu și Pelger pentru toate eforturile dvs. Așa cum petrecem astăzi sărbătoarea, așa o vor cunoaște și povesti mai departe copiii noștri. Acum, ei se bucură de dulciuri, dar poate mai târziu se vor întreba despre semnificația sărbătorii. Îmi doresc ca această sărbătoare să dăinuiască prin ei. Îmi doresc ca și atunci când ei vor fi mari și vor urca pe coroană, această sărbătoare să fie mai departe o tradiție vie“, a mărturisit preoteasa Hildegard Servatius-Depner.


O sărbătoare a mulțumirii

Sărbătoarea Coroanei, în forma actuală, se trage dintr-o tradiție foarte veche, probabil din perioada precreștină, când localnicii celebrau frumusețea naturii. Astăzi, Kronenfest a devenit o ocazie pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu, Creatorul tuturor lucrurilor. „El ne-a scos din iarna rece spre primăvara prietenoasă și iubita vară. Coroana trebuie să fie ofranda mulțumirii noastre către Dumnezeu care ne-a îngăduit să trăim acest anotimp“, explică Hildegard Servatius-Depner.


Legende

Se spune că, acum mai bine de 800 de ani, atunci când s-au așezat sașii pe aceste meleaguri, li s-a dăruit o coroană care după o vreme a fost furată. Mai mulți cavaleri s-au unit și au căutat coroana, iar după mai multe săptămâni au găsit-o și au adus-o iarăși către Sibiu, capitala de atunci a sașilor din zonă. „Legenda mai spune că acest lucru s-ar fi întâmplat în data de 29 iunie, în ziua apostolilor Petru și Pavel. În satul de unde vin eu, Lovnic, lângă Rupea, tradiția aceasta se păstrase până în zilele noastre: coroana se ascundea de cei mai tineri flăcăi în afara satului, într-un lan de grâu, iar flăcăii mai mari mergeau și o căutau. După ce o găseau, veneau călare cu coroana înapoi în sat. Și hamurile cailor erau împodobite cu flori. La noi, în Lovnic, s-a sărbătorit coroana și Petru și Pavel pentru ultima dată în 1990. Atunci am avut ocazia să petrec și eu această sărbătoare - pentru prima și ultima oară...“, povestește Hildegard Servatius-Depner. O altă însemnătate a sărbătorii se leagă de frumusețea și diversitatea podoabei de flori, care simbolizează frumusețea și diversitatea oamenilor aflați sub coroană. „Dacă privim atenți în jur, recunoaștem și aici, în Axente Sever, o comunitate în diversitate, precum coroana de flori. Suntem adunați din diferite localități, aparținem de comunități diferite, suntem de vârste diferite, avem tradiții și limbi materne diferite, dar împreună cu noi începe o nouă tradiție, care îmbină vechiul cu noul“, conchide Hildegard Servatius-Depner.


Hildegard SERVATIUS-DEPNER | preoteasă: „Mulțumim lui Dumnezeu care ne-a adus împreună în această zi și așternem tot ce suntem și viitorul nostru în mâinile Sale. Omul gândește, dar Dumnezeu orânduiește. Cine știe cum va fi peste 20 de ani, cine va dansa atunci sub această coroană? Noi, cel puțin, vrem ca până atunci să facem tot ce putem pentru a umple tradițiile străvechi cu viață nouă!“