marți, 24 mai 2016

Publicat la 5/24/2016 07:30:00 a.m. de Redacţie

Captivi în maşina timpului! Asemănările dintre Mediaşul din anul 2004 şi oraşul de azi sunt izbitoare

Asemănările dintre Mediaşul din preajma alegerilor locale din 2004 şi Mediaşul din preajma alegerilor locale de azi sunt izbitoare. Merită să ne amuzăm: pare chiar că oraşul a rămas într-o buclă a timpului, pe care o repetă după 10-12 ani. Străzi în căutare de asfalt, câini vagabonzi, visul centurii ocolitoare, aglomeraţie mare la fotoliul de primar, fotbal în liga secundă, accesul bâjbâit în centru, oraş fără cinema, pare că nimic nu s-a schimbat şi asta chiar dacă la conducerea oraşului, a judeţului şi a ţării s-au perindat toate culorile spectrului politic, în toate combinaţiile posibile. 


Autor: Milu OLTEAN

„Vreme trece, vreme vine”, spune poetul, dar când vine vorba de unele chestiuni din Mediaşul de acum 10-12 ani, tare e amuzant să vezi cum vremea se joacă de-a v-aţi-ascunselea şi scoate capul pe furiş din ascunzătoare, azi ca şi ieri. Tot vremea aia care s-a ascuns. Dincolo de vanităţi şi orgolii politice, de cei care au stat la cârma oraşului, a judeţului şi-a ţării în ultimul deceniu plus doi-trei ani, Mediaşul din preajma alegerilor locale de azi seamănă în multe privinţe cu oraşul din vremea alegerilor locale din 2004. E clar că s-au schimbat destule, dar sunt o serie de similarităţi cu vremurile de odinioară, iar gândul că suntem captivi într-o buclă de timp merită să ne aducă măcar un zâmbet pe buze.  


Mulţi pe-un loc la Primărie 

În 2004, nu mai puţin de zece aspiranţi s-au bătut pentru fotoliul de primar al Mediaşului. De la PSD, PNL, PD, PUR, PNŢ, PRM, FDGR şi alte formaţiuni. Iar votul s-a desfăşurat în două tururi. Astăzi avem aproape la fel de mulţi pretendenţi, semn că funcţia a rămas tot atractivă. Astfel, în acest an sunt nouă candidaţi intraţi în lupta pentru Primărie, iar rezultatul se va decide la puncte, după un singur tur de scrutin. În mare parte, la start se află cam aceleaşi partide sau derivate de-ale lor, cu singura excepţie că Forumul German nu mai are candidaţi. Iar această excepţie a făcut diferenţa în 2004, când Daniel Thellmann a avut cele mai multe voturi în primul tur şi a intrat în turul doi alături de candidatul PD de atunci, Marcel Piteiu. Thellmann a câştigat, fiind cel mai votat primar de după ’90. 


„Drumurile noastre toate”

O privire retrospectivă în fotografiile de arhivă, cu Mediaşul de acum mai bine de un deceniu, ne arată un oraş cu aceleaşi drumuri praf şi pulbere, ca şi în zilele noastre. Aproape nicio deosebire, ba chiar ai putea să te uiţi la anumite gropi şi să te miri de cât de frumos s-au dezvoltat în timp. Rămâne de pomină vizita la Mediaş a fostei candidate la alegerile prezidenţiale, Lia Roberts, primită în biroul fostului primar Teodor Plopeanu, în primăvara anului 2004, când aceasta remarca stupefiată „calitatea” drumurilor oraşului. Astăzi, cam aceeaşi poveste: pe multe tronsoane din oraş pare că timpul e încremenit, iar gropile sunt la ordinea zilei. Indiferent de cine s-a perindat la putere, atât local, cât şi la nivel naţional, infrastructura rutieră a rămas unul din marile ofuri ale medieşenilor, nevoiţi să-şi „rupă” maşinile în craterele din oraş. Demn de remarcat este, ca o buclă a timpului, calitatea catastrofală de acum mai bine de 10 ani a drumului care leagă Ighişul de Mediaş. Din nefericire, calitatea actuală a drumului este aproape de cea de acum mai bine de un deceniu. 


Centura din vis 

Povestea centurii ocolitoare a Mediaşului e veche, dar nouă, în acelaşi timp. Încă din 2004, s-au făcut calcule, măsurători şi proiecte, valoarea de atunci a şoselei ocolitoare fiind de 22.308.694 euro. N-are sens să repetăm, toţi cei care s-au perindat pe la guvernare au venit, au văzut, au promis şi-au plecat, iar centura ocolitoare a rămas suspendată în timp. Trasee, creionări, pierderi de finanţare, promisiuni, omisiuni, aruncarea mâţei moarte în curtea adversarilor politici, recalculări de investiţii, studii de fezabilitate şi licitaţii pe SEAP. Rezultat? Zero barat! Și din acest punct de vedere, Mediaşul e încremenit în timp la nivelul anului 2004, când se discuta. Şi acum se discută şi se va mai discuta mult şi bine, pe marginea acestei „gogoaşe” electorale, pe care ne-au servit-o reîncălzită toate combinaţiile politice perindate pe la putere.


Buricul târgului

Sunteţi cumva entuziasmaţi de redarea Pieţei Regele Ferdinand pietonilor? Vi se pare o măsură nouă, bună? Nu vă ambalaţi prea tare, pentru că dacă dăm filmul înapoi, exact asta se întâmpla şi în 2004, imediat după alegeri. Adică s-a reziliat contractul cu Valcon, firma care administra parcările şi intra „în pâine“ Serviciul de Ecologizare. La fel ca şi acum, au urmat interdicţii la circulaţia maşinilor în centru, iar în anii următori s-a revenit la normal, adică maşinile şi-au făcut loc treptat în centru. Alte decizii, alţi oameni, alte semne de circulaţie, alte trasee, alte bariere. Pare că povestea e mereu aceeaşi, numai cu alte personaje. La fel ca şi în urmă cu mai bine de 10 ani, Mediaşul trece printr-o nouă etapă de redare a centrului către pietoni. E bine, dar chestiunea nu e nouă deloc, ba chiar se repetă în aceeaşi buclă. Ba mai mult, acum ne trezim că respectăm hotărâri date cu 5-6 ani în urmă.


Câinii şi pasarela

Tot mai mulţi medieşeni sunt nemulţumiţi de faptul că numărul câinilor fără stăpân a crescut pe străzile din oraş şi asta după ce, recent, administraţia locală a anunţat că nu mai are contract cu ecarisajul. Nimic nou sub soare, nici în 2004 nu aveam contract cu ecarisajul, iar problema câinilor maidanezi era la fel de arzătoare. Coincidenţele din Mediaşul de azi şi Mediaşul de acum 12 ani se regăsesc şi în privinţa lucrărilor la... pasarela pietonală. Cu deosebirea că acum a început treaba la pasarela de la Gară, iar atunci la pasarela spre Gura Câmpului. Pentru cei care nu-şi mai duc aminte, reabilitarea pasarelei spre Gura Câmpului s-a întins mai mult decât trebuia, ba chiar s-a lăsat cu ameninţări şi amenzi către constructor, lucru de care sperăm să nu avem parte şi în cazul pasarelei de la Gară.


Gara praf, cinema lipsă

Cine nu-şi aduce aminte de peronul ciuruit al gării Mediaş de acum 10 ani şi ceva? Prinşi în bucla timpului, azi nu e mare schimbare, ba chiar, într-o reabilitare care durează de ceva vreme, gara e prinsă într-o învălmăşeală de lucrări, care-i pun pe călători în situaţia de a face slalom până pe peron. Nimic nou sub soare. Şirul de coincidenţe din oraşul de azi şi oraşul de la începutul anilor 2000 nu se opreşte aici, iar la acest capitol intră şi minunata instituţie a cinematografului. În 2004 nu funcţiona niciunul la Mediaş, iar în 2016, de asemenea. Trebuie subliniat faptul că, totuși, cinema am avut după 2005 şi avem, dar autorităţile au decis să facă economie: în lipsă de public, e mai bine să stea închis. Şi stă așa, de mai bine de-un an. 


Sport în contradictoriu

În 2004, în primăvară, echipa de baschet Gaz Metan Mediaş promova în prima ligă şi deschidea drumul unor ani frumoşi de baschet în burgul de pe Târnave. Din nefericire, în primăvara acestui an, la capătul sezonului, echipa medieşeană s-a clasat pe ultimul loc în clasament, fapt care o trimite în eşalonul secund. Asta dacă nu se modifică primul eşantion şi e nevoie să mai rămânem la bătaie. În privinţa echipei de fotbal, după o promovare de un sezon în prima ligă, în 2000, anul 2004 ne-a găsit tot în liga secundă. De promovat am făcut-o în 2008, sub mâna profesorului Cristi Pustai. Ca o coincidenţă sau nu, în 2016, suntem tot în B, dar cu aspiraţii mari pentru a juca sezonul viitor cu Astra lui Şumudică şi Steaua lui Reghe şi MM. Şi, ca o coincidenţă, pe banca medieşenilor este tot profesorul Pustai.


    Trimite prin e-mail