duminică, 20 martie 2016

Dragostea pentru muzică l-a determinat pe un medieșean să adune aproape 3.000 de viniluri


Pasionat de muzică şi un DJ cu ştate vechi de plată, medieşeanul Marius Windt are o colecţie personală de aproape 3.000 de viniluri. Multe dintre ele albume întregi, începând de la muzică simfonică şi până la Queen, Madonna sau Snoop Dogg, iar altele single, sau maxi single, special concepute pentru munca de DJ, pentru mix sau remix. „Vinilul vibrează în mâini, e o senzaţie aparte care nu poate fi egalată de nimic”, este de părere medieşeanul pentru care muzica este o hrană spirituală.

Autor: Milu OLTEAN
Foto: arhiva personală Marius Windt


Astăzi, muzica e la un click distanţă şi de multe ori sute de albume şi sute de artişti stau ghemuiţi în bezna pixelilor şi mp3-urilor din telefon, aşteptând să fie treziţi. Viteză, consum, digital, internet, YouTube. Acum o vreme, muzica se asculta de pe vinil, iar vinilurile erau vânate şi aşezate în bibliotecă, umplând rafturi după rafturi. Cunoscătorii ştiu că discurile de vinil au o calitate specială la audiţie şi mai ştiu că transmit emoţie şi vibraţie atunci când sunt ţinute în mâini. Despre muzică, viniluri, albume, electro swing, mixuri şi remixuri, despre cum jazz-ul anilor 30-40 se poate combina cu hip-hop şi house, ne poate povesti zile întregi medieşeanul Marius Windt. Şi tot nu şi-ar termina poveştile.


Vinil, prima şi ultima dragoste

Pasionat de-o viaţă de muzică, Marius a strâns o colecţie impresionantă de viniluri, fiecare cu povestea lui. Multe dintre vinilurile sale au călătorit în toată ţara, ajutându-l în munca de DJ. Marius Windt are 49 de ani şi a crescut în cartierul Gura Câmpului, într-o familie care, asemeni multor altor medieşeni, avea pick-up şi discuri. Aşa că, la petrecerile familiei, se asculta ABBA, Boney M. şi tot felul de muzică de dans, iar copiii se amestecau cu voioşie printre musafiri. Iar când părinţii erau la serviciu, cei patru băieţi ai familiei Windt erau stăpâni peste pick-up şi peste „plăci“. „Ascultam orice disc, indiferent că era ABBA sau Semnal M. La radio era aceeaşi muzică «plată», aşa că era o bucurie să asculţi muzică mai altfel, muzică bună. Fraţii mai mari, Mircea şi Arnold, făceau şi ei petreceri acasă, cu prieteni şi colegi, aşa că eu şi fratele mai mic Uwe, ne amestecam printre ei. În copilărie, în adolescenţă îmi plăcea rockul, ascultam AC/DC, Judas Priest, Kiss, de la fraţii mai mari ascultam Deep Purple, Led Zeppelin, Beatles, Rod Stewart. În general, ascultam orice, îmi plăcea muzica bună, iar acea muzică bună de atunci a rămas şi azi tot bună“, ne-a povestit Marius.


Muzică „ultimul răcnet”, via Occident

Medieşeanul îşi aduce aminte că, în anii ’70-’90, muzica la modă în topurile mondiale ajungea la Mediaş în ritm alert, via Occident. Adică saşii din oraş primeau din afară discuri, casete sau benzi de magnetofon cu ce era nou şi bun în muzică. Iar cei mai descurcăreţi aveau relaţii în centrele universitare, la Bucureşti, Cluj Napoca sau Timişoara. Iar muzica se savura la petreceri, la discotecă sau între prieteni. „Se mai aduceau discuri piratate de prin Bulgaria sau Yugoslavia, dar grosul de muzică din Mediaş venea din Germania, de la familiile saşilor care aveau rude acolo. Se făcea discotecă la Clubul Tineretului, era plin şi muzică ultimul răcnet. În plus, cred că pe fiecare stradă, la sfârşit de săptămână era câte un chef. Şi, în general, te lipeai, că tot cunoşteai pe cineva. Derulam casete cu creionul, ne alegeam discuri, era veselie mare. Pe atunci, oamenii se întâlneau, se distrau, acum se întâlnesc în cluburi şi stau pe telefoane, cred că nici nu mai sunt atenţi la ce ascultă, doar să fie acolo, să bifeze că sunt prezenţi, să fie văzuţi”, spune Windt. 


Visul de libertate

În 1989, alături de prietena sa, Marius plănuieşte să fugă în Germania. Visa libertate şi o altă viaţă, care să lase în urmă negrul de fum, monotonia, viaţa în alb-negru. N-a fost să fie, pentru că au fost prinşi la graniţa cu Ungaria şi întorşi cu Miliţia la Mediaş. Peste câteva luni a venit Revoluţia, iar începutul lui 1990 l-a găsit în zona oraşului Stuttgart. Norocul i-a surâs, tot sub forma vinilului şi a muzicii, pasiunile sale. „Am lucrat ca frezor, la început, apoi bodyguard la un club. Patronul avea o colecţie impresionantă de viniluri şi, în timpul săptămânii, ca să nu plătească un DJ, punea el muzică. Când auzeam piesa, imediat îi spuneam cine cântă, ce disc e. Azi aşa, mâine aşa, omul m-a întrebat de unde ştiu. I-am spus că sunt pasionat, că am ascultat şi că am pus muzică în România. M-a pus la pupitru şi am ajuns să pun muzică în club. Am avut emoţii la început, dar m-am descurcat. Nu e puţin lucru să faci atmosferă pentru câteva sute de persoane. Aşa am început”, îşi aduce aminte medieşeanul.


Colecție impresionantă

Marius a ajuns să fie solicitat şi de alte locaţii, ba chiar a pus muzică şi la evenimente mai mari din zonă, iar banii câştigaţi din activitatea de DJ i-a băgat tot în muzică. Nici nu se putea altfel. „Am început să lucrez la colecţia mea de viniluri, dar prima dată mi-am luat un turntable, un pickup pentru mixaje muzicale. Apoi am băgat banii în discuri, unul, două, trei, patru... apoi mi-am mai luat mixer, căşti şi tot ce trebuie. Apoi luam câte 150-200 de viniluri odată, din Music Shop. Erau magazine de specialitate în Germania, de unde mă alimentam. Selectam ce aveam nevoie, restul le dădeam şi luam altele. Nici nu mi-am dat seama când am adunat, o cameră de viniluri, două camere, mii de discuri. Cred că acum am undeva între 2.000 şi 3.000 de viniluri, începând de la muzică de dans, Queen, Chris Rea, până la muzică simfonică. Nu vreau să exagerez, dar cred că mai bine de 15.000 de euro am băgat în discuri. Am trăit din muzică, am reinvestit în muzică, dar bani serioşi n-am făcut, aşa, să-mi iau maşini sau case”, ne-a povestit Marius.


Înapoi în ţară

În 2007, Marius s-a decis să revină în România. De dor, dar şi pentru a încerca şi în ţară ceea ce a făcut în Germania. N-a fost o problemă să găsească angajamente şi chiar a bătut ţara în lung şi-n lat la diferite evenimente, la care a mixat şi a pus muzică. Chiar dacă a preferat să facă lucrurile niţel altfel, în sensul că n-a respectat trendurile, Marius Windt şi-a găsit ascultători şi oameni care i-au apreciat munca. „Nu eram în trend, aici mergea minimal, o muzică electronică a cărui ritm se repetă la infinit, cu puţină voce. Mie îmi place ca muzica să schimbe ritmul, să creeze o poveste, o atmosferă. Eu am propus un soulful house, un house cu voce de soul, muzică ce se poate asculta, dar pe care se poate şi dansa. Am pus muzică la Mediaş, la Sibiu, la Alba Iulia, am fost şi la festivalul Electric Castle de lângă Cluj. Am avut o perioadă frumoasă la Sibiu, am făcut chiar şi ilustraţia muzicală la o piesă pentru Teatrul «Radu Stanca», piesa «Absolventul», am pus muzică la diferite evenimente. Nu sunt foarte cunoscut în ţară, mai mult în afară, prin prisma mixurilor pe care le-am pus pe diferite site-uri şi care au avut numeroase accesări. Dar am propus altceva, un electro swing, o muzică care aduce în faţa armonia anilor 1920-1930 cu ritmuri moderne. Am combinat un big band cu hip-hop şi sună foarte interesant. Sunt combinaţii interesante de jazz cu hip-hop, sunt cunoscători care apreciază aşa ceva”, explică DJ-ul. 


Marius WINDT | DJ: „Odată cu vânzarea de muzică online şi trecerea de la analog la digital, s-a schimbat totul. Eu cred că s-a făcut o greşeală, pentru că muzica în format mp3 nu are calitate, sunt tăiate frecvenţe şi sunetul e slab. Nu auzi muzica la adevărata ei valoare şi la profunzime. Când asculţi un vinil, auzi căldura muzicii, simţi basul, vocea şi instrumentele”.

Un brand personal 

Marius Windt spune că a muncit mereu cu pasiune încercând să fie avangardist şi să propună mereu altceva. De departe, brandul său personal este discul de vinil, pentru că oriunde pune muzică o face apelând la vechile sale prieten, pe care le scoate delicat dintre coperţile carton, iar după ce le face să rezoneze le aşează cu grijă la loc. Marius a rămas un fidel discurilor de vinil şi rareori foloseşte CD-uri în munca de DJ. Iar din colecţia sa impresionantă, are mereu de unde alege. „Brandul meu sunt vinilurile, nu cred ce se tot aruncă pe piaţă, în media, că vinilurile au murit. Din contră, eu spun că asistăm la o reîntoarcere în forţă a acestora, pentru că cei care apreciază sunetul bun şi calitatea vor aduce vinilul în faţă. Calitatea vinilului e apreciată, iar ca DJ, dacă foloseşti viniluri, cred că ai o altă imagine şi o altă prestanţă. Mi s-a întâmplat să pun muzică în Mediaş, iar străini care mă vedeau rămâneau cu gura căscată şi se mirau că în acest oraş mic cineva pune muzică de pe viniluri. Şi nu muzică veche, ci muzică nouă. Eu am mers mereu aşa, mai împotriva curentului, pentru că am experimentat şi am vrut să fac altfel. Trebuie să fii avangardist, să anticipezi”, este de părere Windt.


O colecţie cu suflet

Azi, viaţa lui Marius pendulează între Germania şi România, asemeni unui disc de vinil care e întors pe ambele părţi pentru a fi auzit. Constantă în viaţa sa e pasiunea pentru muzică şi colecţia impresionantă de viniluri, care cuprinde atât albume întregi, de toate genurile, cât şi discuri originale single, sau maxi single, cu voce, orchestraţie, foarte utile în munca de DJ. Fiecare disc ascunde o poveste, de unele e foarte mândru pentru că sunt editate în tiraj mic, pe altele le-a urmărit ani de zile, unele le-a găsit căutând zile întregi printre mii de discuri din magazine de profil. „Muzica modelează şi vindecă suflete. Pe vinil pui mâna, iar discul vibrează în mâinile tale... telefoanele, iPhone şi altele sunt reci. Discul de vinil e cald şi transmite emoţie. Acum am început chiar şi să produc muzică, lucrez în parteneriat cu un prieten de la Filarmonica din Sibiu, am o piesă care mi-a fost deja cerută de o cântăreaţă din America pentru un album. E pasiune şi, chiar dacă pe viitor muzica nu o să mai fie prioritate pentru mine, colecţia rămâne”, conchide Marius Windt.