Toate reflectoarele pe Mediaş! Atenţie, motor: 1, 2, 3... Ham, ham, ham! Ce n-a reuşit filmul, ce n-au făcut cultura, sportul şi turismul, ce n-a izbutit reabilitarea cetăţii medievale, a reuşit consilierul Ciulea. Promovare mai mare ca asta n-a avut Mediaşul de cine ştie când, păi cum dară, cine te bagă în seamă pe seceta asta? Uite cum ne-am făcut iarăşi mari şi tari în toată ţara cu chiuretajul corzilor vocale la Azorel. Cine n-are aşa consilier, să-şi cumpere!
 |
| Milu OLTEAN |
Parcă a tunat şi s-au adunat. După maşini căzute prin gropile de pe şosele, după iarba răsărită prin găurile din asfalt, suntem iarăşi pe prima pagină a presei naţionale, dar am mare încredere că propunerea lansată de consilierul local medieşean va trece repede peste graniţe şi se va propaga cu viteza internetului spre cine ştie ce organizaţii internaţionale de protecţia animalelor. Iar numele de Mediaş va face rating mare. Nu pun la îndoială buna credinţă a omului şi cetăţeanului Ioan Ciulea, dar când mă gândesc la politicianul Ciulea, îmi vine să o iau pe câmpii cântând. Pentru că e cel mai bun exemplu de antitalent într-ale politicii, care e propulsat pe culmile gloriei locale de ignoranţa concetăţenilor şi de un partid de apartament, cu pretenţii de justiţiar. Şi nici politica asta nu-i fată mare şi formată din oameni unu’ şi unu’. Cum s-ar spune, votezi după ureche şi te trezeşti cu dureri de cap, ca după o beţie cruntă. Şi nici să fluieri a mirare nu mai merge. Oamenii lui DD, înregimentaţi în marea oaste politică de dărâmare a normalului şi înlocuire a lui cu senzaţionalul, mirobolantul şi extrasenzorialul, nici nu puteau fi altfel decât otevistul numărul unu. În căutare de senzaţii tari. Iar senzaţie mai tare decât reducerea la tăcere a câinilor care poluează fonic liniştea vecinilor, nici că se putea. Bravos, aşa da! Uite că se pot face lucruri bune, atunci când pleci urechea la rugăminţile poporului, iar când acesta e deranjat la timpane de ham-ham, e musai să te implici şi să-ţi umfli muşchii. Că doar de-aia eşti ales local. După ce am consemnat, săptămâna trecută, ieşirea în decor a ilustrului Dragnea, care a vrut să reducă la tăcerea vocea criticii, în această săptămână avem un alt exemplu de atentat la voce, de data asta a bietelor patrupede. E ceva în aer primăvara asta, ceva care nu le dă pace unora şi le dă ghes înspre idei noi şi revoluţionare. Aştept cu interes şi niscaiva iniţiative neaoşe de jugulare a cocoşilor, care cântă când au ei chef şi trezesc vecinii, rezolvarea până la stârpire a greierilor care se încăpăţânează să cânte până-n crucea nopţii, sau, de ce nu, o intervenţie organizată a braţului legii asupra pisicilor în călduri, care îndrăznesc să se miorlăie când au poftă. Şi mai cred că nici porumbeii cu fâlfâitul lor deranjant din aripi n-ar trebui să se simtă chiar în siguranţă. Iar dacă toate chestiunile care ţin de animăluţe se rezolvă, aştept trecerea către alt domeniu. Cel în care oamenii sunt direct implicaţi. De pildă, să se reglementeze orele de făcut dragoste în apartament, astfel încât vecinii să nu fie afectaţi de zgomote, gemete sau muzici romantice. De asemenea, să se monteze claxoane pe maşini cu 3-4 trepte de zgomot, tare, încet, încetişor, foarte încet, iar pentru unii oameni să se inventeze mecanisme de reducere a volumului vocii, din telecomandă. Reducere până la funcţia „mute”. Toate reflectoarele pe Mediaş! Aşa promovare n-am mai avut de mult. Cine n-are aşa consilier, să-şi cumpere! Iar cine-l are, să folosească telecomanda şi să-l pună pe „silent”.
