EDITORIAL | La cap, la bani, la oase

Anul a început puternic sub semnul Pelinelului. Şi nu mă gândesc doar la amantlâcul cu iz de igrasie de prin puşcărie, ci şi la declaraţiile superioare şi belicoase ale secretarului de stat de la Finanţe, domnul cu rădăcinile, dornic nevoie mare să-şi bage degetele în buzunarele românilor. Scăderi, măriri, taxe, impozite, reduceri, induceri, şoc şi groază, alegeri, politruci şi tehnocraţi. Ei cu ei, noi cu noi. Ţara...?

De-acum gata cu mirosul de vanilie şi cozonaci, la revedere vin fiert şi clipocit de colinde. România se trezeşte sub picurii de agheazmă de la Bobotează şi trece la treabă. Vorba vine. Dincolo de spiritul sărbătorilor, de sloganurile mobilizatoare „de Crăciun, fii mai bun”, de poveşti umanitare cu plozi uitaţi de lume ce aşeaptă un Moş Crăciun, de compasiune şi înţelegere, România redevine tărâmul de dincolo de vise şi ne aşterne pe la gene realitatea unui loc în care întâmplările au o cadenţă haotică de desfăşurare. Şi mult prea puţină logică. Iar poporul e ca Bute prins la colţ de Froch. Fără reacţie, dar un bun şi iubitor de pumni încasator. Croşee peste croşee, la falcă, sub centură... Măi băieţi, dar de s-ar îndrepta oamenii spre pari, furci şi coase, ce-ar mai ieşi... După pensiile speciale de la sfârşitul anului trecut, a urmat o aerisire cu prosopul în colţul verde de brad cu luminiţe colorate şi promisiuni despre un an mai bun. Numai că, după câteva clipe de stinghereală, a urmat croşeul în plină figură al noului Cod Fiscal, care laolaltă aduce scăderi şi creşteri. Şi-or bate destui capul să vadă ce şi cum, dar fiţi convinşi că, până una alta, plătim ca popa. Adică nu chiar, că popa e în perioada de botez, adică de încasare. Scade una, creşte alta, vine una în jos, urcă şapte. Ideea e să nu vă faceţi iluzii, ca să nu trăiţi deziluzii. Banii vor sta prin buzunarele noastre cam tot ca anii trecuţi, adică aşa cum stă părul pe porc. Iar în conturile cui s-a adunat pitac peste pitac, fiţi fără grijă că se va aduna şi de acum încolo. Semne bune anul are. De pildă, sănătatea e mai bună decât toate. Aşa că e musai de plătit, indiferent că ai sau n-ai venit. Iar aici, un secretar iscusit de prin Ministerul Finanţelor a pus punctul pe i, că doar n-or săpa românii după rădăcini, să n-aibă bani. Nu-i aşa? Acuma, întreb şi eu: statul ia bani de la toată lumea; ce face frumosul de stat cu un român care a plătit 20 şi ceva de ani contribuţia la sănătate şi merge la spital, unde scoate din buzunar bani de faşă, de leucoplast, de aspirină, de perfuzii, de analize şi de toate cele? Păi e frumos aşa? Nu-i. Dar n-are sens să ne ambalăm aşa de repede, că doar anul are destule zile şi vom mai avea prilejuri nenumărate să scrâşnim printre dinţi şi să le arătăm obrazul. Din păcate, toate gesturile şi înjurăturile s-ar putea să rămână fără ecou. E an electoral, se vor face toţi luntre şi punte să intre în graţiile celor mulţi. Se vor da jos din pod costume ponosite, se vor ascunde prin sertare ceasurile Rolex de zeci de mii de euro, se vor schimba jeep-urile cu Logane prăfuite. Nu vă faceţi iluzii, jocul merge înainte; politruci sau tehnocraţi, toţi o apă şi-un pământ, cu gândul oriunde altundeva, decât la oameni... Aşa că, noi să fim sănătoşi, că de restul se vor ocupa tot ei. Ei între ei. Ne aşteaptă un an lung, aşa că să ne înarmăm cu răbdare şi să căscăm larg ochii. Pentru că pumnii zboară din toate părţile: la cap, la bani, la oase.