Că avem cetate medievală, ştim. Că avem turn înclinat, poveşti cu vrăjitoare arse pe rug şi cavaleri, uliţe pietruite, legende cu struguri de aur, tuneluri... şi asta ştim. Noi, medieşenii, cam ştim. Nu înţeleg de ce ni se aminteşte în fiecare an, de ce ni se spun aceleaşi poveşti în fiecare an, numai nouă? De ce nu ştiu şi alţii de noi, de ce nu-i chemăm şi pe alţii să le arătăm ce avem în casă?
 |
| Milu OLTEAN |
Prin partea locului se spune că lucrurile temeinice se fac pe răgaz, cu chibzuinţă şi cu răbdare. Dar, mai ales, cu oameni care au viziune, tragere de inimă şi iubesc cu adevărat ceea ce fac. Apoi, să-mi fie cu iertare, cinstiţi cavaleri şi domniţe, d-apoi festivalul care se încăpăţânează să-i scoată pe medieşeni din casă pentru o bere, doi mici, un cucuruz fiert şi o plimbare printre străchini, nu prea seamănă a lucru făcut după tiparele de mai sus. Pentru că nu cred că în 2015, ca oraş care te respecţi şi visezi să te vinzi turiştilor, mai poţi să faci o sărbătoare medievală, care seamănă mai mult a grătar în spatele blocului, în familie şi pe care s-o împopoţonezi în mare eveniment. Pentru că nu mai poţi păcăli pe nimeni. O să dau câteva exemple, aşa din vecini: Sighişoara medievală e deja un brand bătătorit, care ştie să se vândă şi care - atenţie mare! - se promovează tot timpul anului, ceea ce Mediaşul nu ştie, nu vrea, sau nu poate. Sau, mai trist, nu are cu cine. În Blaj, orăşelul ăla la nici 50 de km de noi, s-a încheiat recent Blaj Alive, un festival care a adunat pe Câmpia Libertăţii în două zile mai bine de 15.000 de oameni din toată ţara, ba chiar şi din Europa. Iar pe afiş au fost nume mari de tot. Calitate şi succes. Tot cu muncă, răbdare şi chibzuinţă, dar mai ales cu promovare, cu luni bune înainte de eveniment. Tot în vecini, dar în partea cealaltă, nu mai are niciun sens să amintesc de Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, care a acaparat oraşul în aceste zile şi care are calendarul de evenimente conturat încă de anul trecut, cam de când a început şi promovarea pentru ediţia din acest an. Alba Iulia Fest s-a promovat şi el intens, ba l-a scos la înaintare şi pe Goran Bregovic. Rezultatul? Cetatea a fost plină până la saturaţie de turişti şi oameni din toată ţara. Nu mai merg spre alte oraşe, gen Cluj, Braşov, care promovează evenimente în toată ţara, tot timpul anului şi care au învăţat să se bucure de binefacerile celor care vin din afară şi cheltuiesc bani în oraşul lor. Vreau să spun că lumea s-a cam prins cum e cu chestiile astea, adică, vrei să vină lume-faci treabă serioasă, ştii ce ai de făcut cu luni bune înainte şi dai strigare în toată ţara. Dar strigi până te aude toată lumea. Iar dacă e calitate şi seriozitate, anul viitor vorba merge din gură în gură şi ai mai multă lume. Gândeşti la nivel mic, te comporţi la nivel mic, iar rezultatele sunt mărunte. Gândeşti la nivel mare, joci la nivel mare, iar beneficiile sunt pe măsură. Deocamdată, o spun cu toată amărăciunea: Mediaşul e la nivel mic, de festival făcut pe genunchi, în grabă şi ca o chestie pentru oamenii locului, care eventual aud la chioşcul din colţ că iese fum de mititei în centru. Păcat. E loc de mult mai mult. N-am fi putut fi măcar atât de şmecheri, încât să trântim un banner uriaş în centrul Sibiului, că tot e plin de lume zilele astea pe acolo, pe care să scriem că Mediaşul e cetate medievală şi nu doar o haltă între Sibiu şi Sighişoara? Uite că n-am putut.
