vineri, 22 mai 2015

Adio, Vitrometan! Fabrica medieşeană de sticlărie își încheie istoria de 93 de ani


Municipiul de pe Târnava Mare îşi mai pierde un brand. La mai puţin de un an de când a fost cumpărată de un grup de oameni de afaceri iranieni, societatea Vitrometan a rămas fără gaz metan şi apă. Din cauza datoriilor, E.On Gaz şi Apa Târnavei Mari au debranşat fabrica de la utilităţi. În aceste condiţii, firma va recurge, cel mai probabil, la concedieri colective.



Autori: Milu OLTEAN, Alex PÎNTEA

Vitrometan Mediaş se confruntă cu probleme foarte grave. La sfârşitul săptămânii trecute, E.On a oprit furnizarea gazului metan, din cauza datoriilor acumulate. Luni dimineaţă, societatea Apa Târnavei Mari a tăiat şi alimentarea cu apă a fabricii, tot din cauza datoriilor cifrate la aproximativ 100.000 de lei. „Fără niciun sprijin din partea nimănui, am ajuns în situaţia să nu mai putem face faţă. Datoriile nu sunt aşa mari, dar problema este că, dacă s-a închis gazul, s-a terminat şi cu cuptorul, iar asta înseamnă că trebuie să facem unul nou şi asta costă o grămadă de bani“, ridică din umeri Max Monibi, preşedintele Consiliului de Administraţie al societăţii.

Angajaţi disponibilizaţi

Marţi dimineaţă, angajaţii Vitrometan au avut o întâlnire cu managementul societăţii, după care prin oraș au început zvonurile că toți vor fi trimiși în șomaj. Pe de altă parte, Consiliul de Administrație susţine că încă se analizează lucrurile, dar admite că este posibil să se recurgă la concedierea colectivă a angajaţilor. „Deocamdată nu ştim exact ce vom face, până la sfârşitul săptămânii s-ar putea să ştim mai multe, acum mai analizăm. Nu-i dăm afară pe oameni. Va fi concediere colectivă, dar asta nu acum, să vedem când se va întâmpla“, afirmă Monibi. 


Lovitură pentru Mediaş

Închiderea societăţii Vitrometan ar da o lovitură grea Mediaşului. Impactul ar fi, în primul rând, unul în plan social, în condiţiile în care aproximativ 250 de oameni îşi vor pierde locul de muncă. În egală măsură, impactul va fi şi în plan economic, în condiţiile în care societatea plătea taxe şi impozite către bugetul local al municipiului Mediaş. Reprezentanţii municipalităţii nu au dorit să facă publică valoarea acestora, menţionând că sumele sunt confidenţiale. Totuşi, nu ar fi vorba de o valoare mare în ceea ce priveşte clădirile şi terenurile, în condiţiile în care o parte dintre acestea au fost vândute în ultimii ani de către societate. Nici primarul şi nici viceprimarul Mediaşului nu au dorit să comenteze situaţia în care a ajuns societatea medieşeană de sticlărie.


De la capitalişti, la stat

Dezvoltarea industriei sticlăriei în Mediaş are la bază exploatarea gazului metan din zonă, astfel încât, încă din 1922, se începe construcţia fabricii Vitrometan, pe un teren de circa 100.000 de metri pătraţi, pus la dispoziţie de medieşeanul Eduard Theil. Iniţial, fabrica a avut 16 acţionari, care au dezvoltat investiţia profitând de faptul că Mediaşul a fost printre primele oraşe din ţară care avea gaz metan. În vara anului 1923, a fost pornit primul cuptor al fabricii, care avea la acea vreme 65 de angajaţi şi producea butelii de culoare verde pentru şampanie şi bere. Ulterior, în anii 1929-1930, specialiştii au reuşit să producă şi sticlă albă. Unitatea cunoaşte o puternică dezvoltare şi este atractivă inclusiv pentru investitori străini, care aduc aport de capital, producţia fiind mult diversificată. După criza din 1935, fabrica intră într-o nouă etapă de dezvoltare, producţia creşte şi se diversifică, iar produsele de la Mediaş merg şi la export.  Naţionalizarea din 1948 trece fabrica în portofoliul statului. Începe reorganizarea şi reutilarea întreprinderii, care către sfârşitul lui 1965 ajunge să fie considerată cea mai complexă unitate de producţie sticlărie din ţară. În anii ’70, la Vitrometan funcţionau non-stop 13 cuptoare. Dintre acestea, șapte erau pentru producţia sticlăriei de menaj, două pentru cristal, trei pentru sticlăria de ambalaj şi unul pentru producţia de opal.


Cristal marca Vitrometan 

Fabrica medieşeană ajunge un adevărat brand naţional şi internaţional după anul 1972, atunci când la Mediaş a început producţia de cristal de cea mai bună calitate, cu oxid de plumb de 24%. Rămân de poveste grandioasele candelabre de cristal produse aici, care au ajuns să decoreze tavanele de la Casa Poporului, muncitorii din fabrică lucrând la executarea acestora vreme de doi ani. Dacă fabrica şi-a început activitatea cu 65 de angajaţi, în 1948 aceasta avea 1.064 de angajaţi, iar în 1985 ajunge chiar să depăşească 3.500. În 1989, în fabrică munceau 3.240 de oameni. După Revoluţie, producţia a continuat, având în spate contractele încheiate anterior cu parteneri străini, dar au urmat ani grei, cu restructurări masive şi stingerea rând pe rând a cuptoarelor. S-a închis secţia de borcane, a picat şi secţia Gravură-Fiolaj şi, ulterior, în 2002 s-a renunţat şi la producţia de cristal.

Înapoi la patron. Stingerea

În 1997, Vitrometanul trece prin procesul de privatizare, iar circa 78% din acţiuni sunt preluate de Deru Glaswarenvertrueben din Germania, companie controlată de Horst Bauling, un mai vechi partener de afaceri al fabricii medieşene. Fabrica supravieţuieşte cu greu vremurilor, iar numărul de personal pendulează undeva la circa 800 de angajaţi. Scumpirea gazului pune deseori fabrica în dificultate, iar acţionarii trec la vânzarea activelor, activitatea fiind restrânsă. Istoria zbuciumată a fabricii în anii 2000 a consemnat şi conflicte de muncă puternice între sindicat şi patronat, acestea fiind mediate la acea vreme şi de primarul Daniel Thellmann. Întreprinderea îşi restrânge tot mai mult activitatea, mai multe bucăţi din teren sunt vândute, la fel şi alte clădiri şi imobile. Pe terenurile deţinute cândva de fabrică se ridică ulterior magazinul Penny Market, clădirea administrativă fiind transformată de un investitor în bloc de locuinţe. După 2010, fabrica rămâne cu 200-250 de salariaţi. Începând din iunie 2014, pachetul majoritar de acţiuni al fabricii Vitrometan ajunge în mâna altor acţionari, un grup de investitori iranieni, care, din nefericire, acum sunt pe punctul de a pune lacătul.

Branduri uitate

După o istorie de aproape 100 de ani, după construirea şi consolidarea ani la rând a unui brand de succes, Mediaşul este pe punctul de a spune adio uneia dintre cele mai reprezentative fabrici ale sale din ultimul veac. Vitrometan a dat numele celui mai mare cartier al oraşului. Generaţii întregi de medieşeni şi-au câştigat pâinea aici. Transformarea urbană şi jungla capitalistă au ucis coloşii de sticlă medieşeni, Vitrometan luând-o pe calea uitării, pe care a mers şi fosta societate Geromed, dispărută din peisajul industrial acum câţiva ani.