sâmbătă, 21 martie 2015

Ruinele Mediaşului! Şcoală, fabrică, birouri, sală de biliard, toate au picat testul timpului | FOTO


Au avut zilele lor de glorie, dar au ajuns vremuri grele, care au aşternut uitare şi nepăsare peste zidurile lor. Ieri, clădiri somptuoase, astăzi - veritabile dărâmături. Ce ţi-e şi cu timpul ce trece... te năpădesc buruienile şi uitarea te transformă în ruină. Acum o vreme, au fost fie şcoală, fie centrală termică sau fabrică, fie clădiri folosite de cadre militare, iar acum nu sunt decât pete negre pe obrazul oraşului. 


Autor: Milu OLTEAN

Obiectivele turistice ale oraşului sunt consemnate şi puse în valoare în materiale de specialitate, astfel că turiştii ştiu multe despre Turnul Trompeţilor, despre Biserica evanghelică, despre Muzeu şi piaţa centrală, despre ziduri şi turnuri. Lăsând la o parte latura turistică, cineva care trece cu maşina prin Mediaş venind dinspre Sighişoara, spre Sibiu, să zicem, nu se poate să remarce şi un alt aspect: ruine. Şi nu de orice fel, ci măreţe şi zâmbitoare. Indiferent că vorbim de clădirile părăginite de la fosta Aviaţie, de turnul fostei fabrici Salconserv, de fosta fabrică de șuruburi sau de fosta şcoală nr. 3, din spatele sediilor impunătoare ale companiilor Romgaz şi Transgaz. Iar cine mai trece niţel de blocurile de la stradă poate da nas în nas cu „vestigiile” fostelor centrale termice. 



Mi(ni)sterul ruinelor 

Nu ştiu cum se simt fostele cadre ale unităţii militare de aviaţie care trec pe la fostul loc de muncă, atunci când văd clădirile în care până mai ieri funcţiona comandamentul, dar în mod cert priveliştea nu este una încântătoare. Cu vedere din strada Aurel Vlaicu, se dezvăluie ochilor un buruieniş şi o ruină de toată frumuseţea, un decor potrivit pentru filme de groază. Un piedestal invadat de crengi şi liane, ferestre hâde, fără geamuri, încăperi lipsite de rost, dar pline de mizerii. La împărţeala de acum mai bine de zece ani, atunci când Aviaţia şi-a luat zborul către Bobocu, iar clădirile şi terenurile au intrat în proprietatea municipalităţii, s-a decis ca unele imobile să fie păstrate de Ministerul Administraţiei şi Internelor, care avea în plan să mute acolo sediul Poliţiei, al Jandarmeriei şi chiar al Pompierilor. Numai că socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg, iar mutările au rămas doar la stadiul de intenţii. Ba, mai mult, clădirile s-au deteriorat puternic, iar reabilitarea lor ar însemna o cheltuială serioasă în bugetul ministerului de resort. Până una alta, Poliţia şi Pompierii au rămas la locurile lor, iar Jandarmeria a primit un alt spaţiu. În schimb, clădirile de la Aviație s-au transformat în ruine. Ruine de care Bucureștiul nu s-a mai interesat şi pare-se că nici nu are de gând s-o facă. Interesant este faptul că, deşi deține aceste spaţii, la finele anului trecut, printr-o adresă a Prefectului judeţului, se solicitau spaţii pentru organizarea la Mediaş a unui birou pentru examenul auto, birou care ar trebui să fie „păstorit” chiar de angajaţi ai Ministerului de Interne.   


Porcul din ruinele toxice

Iar dacă eşti pe strada Aurel Vlaicu, nu se poate să nu remarci clădirea turn cu un porc drept emblemă. E vorba de un alt imobil distrus, fost cândva spaţiu de producţie al celebrei fabrici medieşene Salconserv. Deși această clădire este una relativ nouă, construită undeva în anii ’70, acest turn n-a mai interesat pe nimeni imediat după ’90, când fabrica a sucombat. Ba mai mult, întregul spaţiu de producţie de pe strada Aurel Vlaicu a încăput pe mâna firmei Orsalum, care acum mai bine de un deceniu a avut ceva probleme cu Vama din Braşov. Unele datorii neachitate au făcut ca Vama să pună sechestru pe clădiri, pe care mai apoi le-a scos la licitaţie pentru amatorii de fier vechi, firmele Metal Expert şi Remat din Mediaş ocupându-se de valorificarea materialelor din incintă. Sunt deja celebre cazurile de alertă maximă, atunci când echipele de tăietori de fier au atins vechile instalaţii de răcire cu amoniac, iar vaporii au băgat în alertă autorităţile locale. În ciuda faptului că mai multe spaţii din curtea vechii fabrici au fost ulterior cumpărate de investitori şi transformate în magazine sau service auto, vechiul turn pare a nu-şi găsi vreun rost, astfel că râmâne o veritabilă ruină care le rânjește hâd tuturor trecătorilor, cu geamuri lipsă, dar cu porcul mândru pe faţadă. 



O ruină înşurubată în peisajul local

Tot în categoria vechilor branduri locale care s-au transformat în ruină intră şi sediul fostei fabrici de şuruburi, de pe Şoseaua Sibiului, din imediata vecinătate a pasarelei pietonale. Aici avem de-a face cu un imobil la vedere, chiar în stradă, care se degradează pe zi ce trece şi arată ca o adevărată groapă de gunoi. Parcă în fiecare zi mai dispare câte un rând de ţiglă, parcă se mai prăbuşeşte ceva în interior. Imaginea este dezolantă. Birourile administrative ale fostei fabrici Felam nu mai au niciun fel de treabă cu ruina de azi. Fabrica a plătit şi ea tribut economiei de piaţă, iar imediat după Revoluție a intrat în colaps. După ani de agonie, şi-a dat obştescul sfârşit acum mai bine de zece ani. Imobilele care îi aparţineau la acea vreme afaceristului sibian Puiu Boţa au sfârşit prin a ajunge nişte ruine încurcate prin hârtii, acte bancare şi case de insolvenţă. Potrivit reprezentanţilor Primăriei Mediaş, imobilul a rămas astăzi în grija Casei de Insolvență Transilvania Silver Business Center din Cluj-Napoca, care a fost notificată atât în luna septembrie a anului trecut, cât şi în luna martie a acestui an asupra faptului că trebuie să se ocupe de imobilul degradat. Deocamdată, nu s-a primit niciun fel de răspuns.



Şcoală, bowling, praf şi pulbere

Sediile Romgaz şi Transgaz din Mediaş n-au prea avut parte de vecini buni, astfel că, la doi paşi de ele - tot pe Şoseaua Sibiului, dar în spatele blocurilor -, se află o fostă centrală termică de cartier, transformată în club de bowling şi biliard. Afacerea derulată prin intermediul firmelor medieşeanului Valer Blaga nu s-a bucurat de succes, iar după ce a sucombat, clădirea a rămas în paragină. Paragină se găsește şi în ziua de azi, un spaţiu care s-a degradat vizibil şi este o ruină, în toată puterea cuvântului. În spatele sediilor celor două mari companii de gaz se află „Cenuşăreasa” cartierului Vitrometan, fosta clădire „de jos” a şcolii generale nr. 3. Aici povestea e simplă, vorbim deja de un imobil „sedus şi abandonat”, care pare-se că-şi aşteaptă în tăcere prăbușirea. Transgaz a vrut să amenajeze o parcare în acea locaţie, municipalitatea a făcut diligenţe către Ministerul Educaţiei şi s-a conformat, a evaluat locaţia la aproape jumătate de milion de euro, însă la licitaţie a rămas cu ochii în soare. Transgazul n-a mai venit. Din nefericire, imobilul este într-o stare avansată de degradare şi o pată pe obrazul întregii zone.


O ruină de perspectivă

Cea mai mare fostă centrală termică de cartier din oraş, cea de pe strada Dorobanţilor, din Vitrometan, este şi ea o veritabilă ruină, chiar dacă a trecut de mai bine de șapte ani în proprietatea firmei medieşene Tera-Com. La acea vreme, Primăria se lăuda că a obţinut 310.000 de lei din tranzacţie, aceasta fiind cea mai scumpă dintre fostele centrale de cartier. Totuși, criza economică a făcut ca planurile investitorilor să fie zădărnicite, iar mult așteptata schimbare la faţă a fostei centrale într-un ansamblu de apartamente nu s-a mai produs. Spre indignarea locuitorilor zonei, nemulţumiţi că locaţia era la cheremul a tot felul de indivizi dubioşi, care-şi făceau veacul ilegal pe acolo. Totuşi, această ruină pare că mai are un viitor, având în vedere că reprezentanţii investitorului au solicitat Primăriei, în prima lună a acestui an, un certificat de urbanism, intenţia fiind de a recompartimenta clădirea, în vederea schimbării destinaţiei din centrală termică în garaje şi extinderea clădirii pe verticală, cu încă trei nivele destinate locuirii.


Înţelegeri amiabile

Reprezentanţii administraţiei locale nu agreează varianta de a aplica amenzi celor care îşi lasă de izbelişte imobilele, cuvintele de ordine fiind înţelegerea amiabilă şi dialogul pentru soluţionarea problemelor. În acest sens, administraţia aduce la cunoștință obligaţiile ce rezultă din calitatea de proprietar, în conformitate cu Legea 10/1995 şi le pune în vedere proprietarilor să ia măsuri pentru lucrări de consolidare şi reabilitare, acolo unde este cazul. Care sunt rezultatele acestei atitudini, vom trăi și vom vedea.