Văzută prin prisma campaniilor electorale, România e un tărâm care rivalizează cu “El Dorado”. Aurul sare oriunde dai cu sapa. Se fac autostrăzi, se atrag bani europeni, se finanţează investiţii, se dau bani la sănătate şi educaţie, vin investitori, se dau legi drepte, totul înfloreşte. Se trâmbiţează schimbarea la faţă. Nimeni nu prezintă situaţia reală a ţării, nimeni nu ţine cont de realităţi, scumpirile se bagă la sertar. Se vorbeşte mult. La mişto.
 |
| Milu OLTEAN |
Facem, dregem, reparăm, avem soluţii şi specialişti, nicio problemă nu e prea mare pentru capacitatea noastră, vrem tinerii acasă, punem ţara la cale, ţintim dezvoltarea, vrem o ţară ca afară, schimbăm România, unim românii, facem lucruri bune. Tragem linie, calculăm cât vreţi, nu adunăm că n-avem ce şi în dreptul egalului punctăm un binecuvântat zero. Toate gogoşile pe care ni le servesc de-a lungul campaniei electorale politicienii sunt doar poveşti fără cap şi coadă. La vrăjeală, la mişto. Campania electorală are un farmec aparte, pentru că ascunde tot gunoiul sub preş şi clădeşte o ţară mândră ca soarele de pe cer, din nimic. Dacă nu te-ai uita atent la buzunare, la facturi şi la preţul benzinei mai că ţi-ar veni să-i crezi pe cuvânt. Numai că ţara aia plină de fantasmagorii e doar în tărtăcuţa politicienilor milogi după voturi şi nu prea are nimic de-a face cu realitatea. E frumoasă însă şi pre-campania, adică perioada aia în care politicienii mătrăşesc realităţile şi îndreaptă din ciocan cuiele, pe care le vor bate după alegeri în tălpile populaţiei. Ăsta cu măturatul sub preş e o găselniţă la care apelează toţi pe rând, aşa că nu vă faceţi iluzii că-s unii mai meşteri decât alţii. Pentru toate neajunsurile sunt de vină cei dinainte. Şi mai dinainte. Iar cei care vin din urmă au mereu pe alţii pe care să arunce măgăreaţa. Nu-s tare priceput la economie, dar din ce-am mai tras cu ochiul la alţii mai dibaci am văzut că o niscaiva majorare la preţul gazelor, care trebuia aplicată de la 1 octombrie, a fost tratată cu flit de guvernanţi. Adică, au pasat-o pe mai încolo. Că deh, nu se cade să chemi oamenii la vot şi să le serveşti scumpiri în prag de iarnă. Lasă să treacă căruţa peste proşti şi mai încolo vedem noi cum o dăm să fie bine, dă-l încolo de calendar de scumpiri negociat, dă-o încolo de liberalizare a pieţei gazelor. Efecte, decizii? Hai sictir! Calculele politicienilor sunt simple, nu deranjaţi populaţia cu lucruri care să-i perturbe puterea de decizie, lăsaţi lucrurile moi şi amânaţi pe mâine, că poimâine se uită de ele. Iar când şi-or aduce românii aminte, n-au decât să plătească. În campanie, norodul e prioritar şi mulţumirea lui iluzorie. Oamenii oricum nu prea înţeleg despre ce e vorba şi dacă se prinde careva aruncăm mâţa moartă peste gard, sau spunem că aşa vor occidentalii. Dintr-un artificiu mai creştem euro şi proştii tot cum vrem noi o să plătească. Toate amânările se vor sparge ca buba cu puroi în capul românilor şi toate gogoaşele fandosite vor dispărea ca prin minune, după campanie. Se vorbeşte mult, dar nimeni nu vorbeşte despre România reală, despre ce avem, ce suntem, ce putem face şi care e drumul pe care mergem şi spre ce ne îndreptăm. Cu cifre reale, cu situaţii reale, cu statistici reale, cu planuri reale şi idei realiste. Se vorbeşte mult, despre oale, varză, vite şi cai, floricele pe câmpii. Tra-la-la. La vrăjeală. La mişto.
