sâmbătă, 4 octombrie 2014

Publicat la 10:29:00 de

Filosofia timpului trecut

Curentat de DNA în afacerea Goscom, Consiliul Local Mediaş suflă şi-n iaurt. S-au dus zilele cu soare şi cu foame de votare, când punctele de pe ordinea de zi ardeau unul după altul, precum fitilul de la lumânare. Totul se analizează după litera legii, totul se verifică şi răsverifică să fie perfect legal, se cer păreri tot legate de legalitate, iar când cineva are dubii se abţine. Vorba consilierului Lăzăroiu, cel trecut la PMP: „viaţa m-a învăţat să învăţ din greşeli”.

Milu OLTEAN
Mi-a plăcut declaraţia fostului ostaş disciplinat din oastea otevistului Diaconescu, consilierul local Ioan Lăzăroiu, cel de curând sărit în barca Elenei Udrea, pe care-o sprijină în demersul de a deveni preşedintele ţării. Spune consilierul aşa: „viaţa m-a învăţat să învăţ din greşelile din trecut şi să nu privesc înapoi, ci să privesc înspre viitor”. Cu preacucernică plecăciune se cuvine să scoatem pălăria în faţa triumfătoarei vieţi şi a plinei de înţelepciune afirmaţii a medieşeanului, care învaţă din greşelile trecutului, dar fără să privească înapoi. Care va să zică, nu te uiţi în trecut, dar înveţi din greşelile făcute în trecut. O fi vrând să spună omul că este vreun clarvăzător, care-şi vede greşelile în viitor şi învaţă din ele, iar mai apoi trăieşte într-un prezent în care ştie cum să le fenteze din gleznă? Aproape că m-am pierdut în faţa unei asemenea filosofii. Carpe diem să fie. Dacă ne-am lămurit cum stăm cu greşelile care ne învaţă cum să deosebim trecutul de prezent şi viitor, e musai să aruncăm o privire peste umăr şi în curtea Consiliului Local. Care, din precaut ce era, a devenit din cale-afară de precaut şi caută până la epuizare toate felurile de interpretări legale, pentru a evita vreo altă eventuală citaţie pe la organele de anchetă şi cercetare. Afacerea Goscom a lăsat urme adânci, iar activitatea consilierilor este afectată de spectrul prezenţei la Tribunal. Şedinţele post acuzaţiile DNA nu mai au nimic din vivacitatea celor de altădată, ci sunt presărate de observaţii, dialoguri dârze de la distanţă şi permanent în cătare la litera legii, cum spune legea, ce vrea legea. La fel se întrevăd şi şedinţele care stau să vină, care mi se pare că vor deveni din ce în ce mai încrâncenate, stufoase şi mai pline de căutări de sensuri în spiritul şi litera legii. Nimeni nu va mai risca nimic, nici să pună un punct aiurea, nici să sufle lejer peste o virgulă, nici să facă o glumă la adresa vreunui paragraf şi nici să mai treacă peste nişte ghilimele, cu una, cu două. Totul este analizat la sânge şi nimeni nu va mai ridică mâna, decât atunci când este perfect convins că ceea ce votează nu poate fi contestat şi atacat. Filosofia timpului trecut funcţionează de minune, iar orice elan din trecut se cere cu prisosinţă a fi evitat în viitor. Sunt convins că dincolo de acuzaţiile DNA, legea va face dreptate şi va cerne între vinovăţie şi nevinovăţie, între intenţie şi imprudenţă, dar până atunci avem un Consiliu mutilat în puterea de decizie şi orientat mai mult înspre cercetarea legilor, decât înspre acţiune. Iar efectele sunt discutabile. Pe de altă parte, privind activitatea cu lupa pe lege, nu se poate să nu ne întrebăm, cât de motivaţi vor fi viitorii oameni politici locali să se mai angreneze în lupta pentru legislativul Mediaşului. Rămâne de văzut. Filosofia timpului trecut va face lumină în viitor. Cu siguranţă.
    Trimite prin e-mail