Despre Evanghelia zilei acesteia de Duminică, Luca 5.1-11, cel mai straşnic ar trebui să ne vorbească pescarii.
Autor: pr. conf. univ. dr. Constantin NECULA
Simplă şi concisă, Evanghelia ne arată că nu talentul de pescari a făcut din Apostoli modelele convertirii la Hristos. Că nu pentru că ştiau arta pescuitului aceştia au fost aleşi. Ci pentru calităţile care decurgeau din exercitarea acestei minunate dar grele îndeletniciri, educate prin pescuit dacă vreţi, pentru marea lor calitate umană, pescarii galileeni s-au aflat logodiţi de Domnul Hristos cu una dintre cele mai ample întreprinderi divin-umane: naşterea Bisericii.
Simplitatea
Putem bănui calităţile care i-au adus în inima lui Dumnezeu Celui Întrupat. Dintâi simplitatea, pe care o bănuim şi din reacţiile la provocările pe care Hristos le aduce sufletului lor. O simplitate neprefăcută, cum o va schiţa Iuda Iscarioteanul care nu era pescar de vocaţie, o simplitate dată de încordările nopţilor lor lungi, de aşteptare la marginea de rafie a năvodului, acolo unde vibraţia valului de bogăţie din adâncuri poate să te facă să-ţi pierzi limpezimea gândului, dar care, în acelaşi timp te învaţă cât de mult depinzi de Dumnezeu, Cel Care ţine toate, inclusiv labirinticele locaşuri ce alcătuiesc regatul adânc al mării.
Bărbăţia
Poate că de-al doilea conta bărbăţia pe care o creştea înfruntarea furtunilor sau a nopţii în aceia care, dincolo de linia orizontului căutau în adânc de apă hrana şi ieşirea din sărăcie a familiei lor. Ei, cei de pe mare, erau gingaş ocrotiţi de pe ţărmuri de rugăciunea celor ai casei. Din rugăciunea lor creştea liniştita şi plina de har bărbăţie a lor, a celor plecaţi. Este bărbăţia pe care o preţuieşte Domnul cel mai mult. Aceea care înfruntă moartea. Căci nu-i greu de imaginat de câte ori furtuna sau prea marea fierbinţeală a soarelui divulgase omului simplu răceala morţii. Marea pentru cei care-o străbat este ca o plutira peste împărăţia luminii şi a întunericului deopotrivă. Ori acest amănut îi făcea pe pescarii aceia oameni sensibili. Căci nu-i vorba de o bărbăţie arogantă, de o masculinitate debordantă, ci de acea bărbăţie care ţine la valorile pentru care lupţi să te întorci la ţărm: familia, copii, dragostea, sărăcia curată.
Cheia Evangheliei
Această sărăcie curată cred eu o cheia Evangheliei acesteia. Ascultaţi mirarea Evanghelistului când se numără peştii care atâţia fiind, mulţi tare pentru o pescuire de-acum dară pentru cea de-atunci, „...mreaja nu s-a rupt”! minunea acestei bogăţii protejată de Hristos e gândul ce-mi aduce aminte că nu există lectură evanghelică adusă dinaintea noastră care să nu ne intereseze direct. Aici, această protejare a lui Hristos adusă muncii cinstite mi se pare fundamentală.
Adevărata bogăţie
Un Hristos atent la aceste amănunte? Astăzi, când se pare că toţi aceia care au bani îşi pot permite orice, inclusiv să mintă sfruntat de dragul de a-şi dovedi puterea, când a fi bogat este echivalent cu a eluda orice doze de bun simţ, când a dispune de puterea coupătoare a banului înseamnă a putea corupe cât mai mulţi cu bani, Evanghelia aceasta, Dumnezeul Care ne vorbeşte din ea, ne arată că adevărata bogăţie vine din minunea pe care El o pune miez bogăţiei tale. Bogăţie care-L cheamă pe Hristos pentru bărbăţia răbdătoare şi simplitatea curată prin care ţi-o clădeşti, prin sărăcia limpezită în privegheri din care se naşte bogăţia întâlnirii cu minunea Mântuitorului Hristos.
Darurile
Pare uşor lucru să înţelegi de unde vin darurile, dacă înţelegi că ele nu vin de la tine ci că se nasc pentru tine din adâncul de cleştar al dragostei lui Dumnezeu mereu pus pe umplerea, până la rupere, a mrejei crdinţei tale. Pentru că a aştepta zorile pentru a vedea minunea darului lui Dumnezeu înseamnă a te desprinde din obişnuinţa de a nu mai aştepta nimic ca şi din nemernicia gândului că totul ţi se cuvine. A înţelege că protecţia de har pe care o naşte Hristos este ea însăşi o bogăţie fără de margine. De câte ori n-aţi văzut oameni care nu-şi mai încap în piele de câte o realizare minoră, de câte o cumpărătură perisabilă, de câte o avere făcută din speculare şi inundarea cu interese a vieţii lor. Bogăţia ce o dă Hristos e altfel. Te ajută să găseşti bucurie într-un colţ de pită mai mult decât într-un apartament luxos, dar lipsit de zâmbetul vieţii, să afli mulţumirea de a da un pahar de apă mai presus decât aceea de a avea mii de hectare de pământ umflat de pretenţii, de a concentra într-un cuvânt de dragoste mai mult decât în miile de discursuri de dragoste care aduc moartea peste mii de suflete, să afli minunea în lucrurile pe care Dumnezeu le filigranează cu roua dimineţii mai presus decât modele lumii, care dezbracă de gust estetic privirea atâtor şi atâtor oameni.
Pescari de oameni
Cred că aceasta este lecţia de efort pescăresc care ţine lumea: a vâna minunea luminii lui Hristos din toate adâncurile neprimitoare ale lumii, a înţelege că în Zorii de lumină ai Învierii cel care rabdă până în sfârşit noaptea aşteptării este umplut de bogăţia mrejei pline de har ce însoţeşte cuminte, peste apele de smarald ale bucuriei, corabia bogăţiei, care este Biserica.
Dă-ne Doamne ca, în sfârşit, să fim peşte de mângâiere aşteptării Apostolilor tăi, pescari de oameni, apoi saltă-ne pe puntea mântuitoare a Corăbiei celei din lemn de Cruce, Ortodoxia bucuroasă! E mult, e puţin? Dă-ne să înţelegem cu câtă bogăţie ne-ai preţuit sufletul!
De câte ori n-aţi văzut oameni care nu-şi mai încap în piele de câte o realizare minoră, de câte o cumpărătură perisabilă, de câte o avere făcută din speculare şi inundarea cu interese a vieţii lor. Bogăţia ce o dă Hristos e altfel. Te ajută să găseşti bucurie într-un colţ de pită mai mult decât într-un apartament luxos, dar lipsit de zâmbetul vieţii, să afli mulţumirea de a da un pahar de apă mai presus decât aceea de a avea mii de hectare de pământ umflat de pretenţii, de a concentra într-un cuvânt de dragoste mai mult decât în miile de discursuri de dragoste care aduc moartea peste mii de suflete.
