Datele Institutului Naţional de Statistică arată că natalitatea din România post-revoluţionară este în cădere liberă, iar pericolul cel mai mare care ne paşte, dacă mergem pe trend descendent, este ca peste vreo 40-50 de ani să nu mai fim decât vreo 14 milioane. Cine ştie câţi vor mai fi în ţară. Paradoxal, harta mămicilor arată că în judeţele înstărite şi cu mai multe femei, copiii se nasc tot mai greu, în timp ce în judeţele mai sărace şi cu femei mai puţine, naşterile sunt mai multe.
 |
| Milu OLTEAN |
Harta mămicilor din datele INS arată un adevăr incontestabil: în judeţele sărace se nasc mai mulţi copii decât în judeţele în care viaţa este mai bună. Dar, la general, tot puţini, pentru că numărul naşterilor este în declin la nivel naţional. Cu alte cuvinte, vasluienii fac moştenitori, iar bănăţenii fac bani. Dincolo de mitul că aducerea pe lume a unui copil este condiţionată de resursele economice ale familiei, de altfel demontat de cifrele sociologilor, realitatea ne mai loveşte odată în moalele capului. Adică ne arată că femeia modernă şi educată se lasă mai greu înduplecată să facă un copil, din pricina aşteptărilor şi ambiţiilor legate de carieră. Tocmai din cauza carierei şi a activităţilor complexe legate de aceasta şi, implicit, de anumite satisfacţii, femeia zilelor noastre nu mai resimte lipsa copilului ca pe un gol în viaţă, acest gol fiind umplut de aşteptările şi dorinţele legate de viaţa profesională. Pe de altă parte, nici politicile statului nu sunt deloc încurajatoare, iar multe dintre potenţialele mămici simt că un concediu maternal de un an sau doi n-ar face decât să le scoată în decor, din punct de vedere profesional, permiţând „concurenţei” să ia un avans care poate fi greu de recuperat. Cam aşa stă treaba în privinţa femeilor zilelor noastre, vorbim de cele cu un anumit nivel de educaţie şi bunăstare. Se îndură greu să facă un copil şi nu neaparat din lipsa resurselor. În plus, un anumit nivel de educaţie şi cultură atrage mult mai multe probleme existenţiale: care va fi soarta copilului? voi mai avea resurse să mă ocup îndeajuns de dezvoltarea sa armonioasă? voi fi îndeajuns de înţelept pentru a lua cele mai bune decizii pentru el? sunt cu adevărat pregătit/pregătită? Grele probleme, grele răspunsuri! La pol opus se situează femeile din judeţele mai sărace, care nu-şi pun atâtea întrebări legate de filosofia vieţii, naşterile din judeţele mai sărace fiind superioare numeric celor din judeţele mai prospere. Pe de altă parte, sociologii ne arată, în cifre, că nu se nasc cei mai mulţi copii în judeţele în care sunt cele mai multe femei, ci taman acolo unde sunt mai puţine, cifrele arătând că Ardealul e codaş la făcut copii, în timp ce Moldova e campioană. Bucureştiul, judeţele Cluj şi Timiş au cele mai multe femei în ponderea de populaţie, circa 53%, dar tocmai acolo se nasc cei mai puţini copii, în timp ce în judeţe precum Vaslui, Tulcea, Bistriţa sau Iaşi, femeile au o pondere de 50% din populaţie, iar naşterile sunt mai numeroase. Dincolo de cifre, statistici şi interpretări, cauze şi motive, suntem tot mai puţini, iar previziunile nu sunt deloc încurajatoare. Românii visează joburi bune, călătorii, maşini, prosperitate şi mai puţin copii. Lucruri normale, spun sociologii, într-o ţară aflată în dezvoltare. Câţi vom mai fi peste 40-50 de ani? Cine ştie...
