vineri, 11 iulie 2014

Publicat la 7/11/2014 11:31:00 a.m. de Redacţie

Debut la aproape 60 de ani

Peste patru decenii de muncă, zile şi nopţi alături de muze. Sute de poezii, dintre care cele mai frumoase s-au grupat în volumul de debut al medieşeanului Romulus Boieru. Volumul „Flori de mătrăgună“ va fi lansat cu ocazia festivalului „Mediaş - Cetate Medievală“.


Autor: Milu OLTEAN

Într-al vieţii hotar, niciun vis nu este de neatins, iar cei care îşi urmăresc destinul cu speranţă şi răbdare reuşesc întotdeauna să-şi atingă țelul. Uneori mai devreme, dar niciodată prea târziu, dorinţele cele mai arzătoare devin realitate, lăsând în urmă ani de încercări, nopţi nedormite sau zile bântuite de idei. „Poezia m-a urmărit tot timpul. A fost, aşa, un vis pe care l-am purtat tot timpul în suflet“, ne-a mărturisit din capul locului medieşeanul Romulus Boieru, care la 58 de ani este gata de lansarea primului său volum de versuri, „Flori de mătrăgună“. 

Romulus BOIERU | poet: „Toate poeziile mele îmi sunt dragi. N-aş putea spune că o iubesc pe una mai tare decât pe cealaltă, fiecare spune altceva. Iar dacă muzele nu dorm niciodată, am sperat mereu că voi reuşi să scot un volum de poezie şi mă bucur că am reuşit. Mai bine mai târziu decât niciodată!“

Chiar dacă a absolvit un liceu cu profil tehnic și apoi a lucrat în schimburi în una dintre fabricile din oraş, Romulus Boieru şi-a urmat cu nădejde visul până a ieșit la pensie: acela de a-şi grupa, cu migală, o parte dintre poemele scrise într-o viaţă de om într-o carte. A reuşit, iar „Flori de mătrăgună“ aşteaptă întâlnirea cu publicului larg.


Versuri cu rădăcini

Boieru s-a născut la Mediaş, dar a copilărit la ţară, pe Valea Buii, la Metiş şi la Răvăşel, într-o zonă încărcată de istorie, dar şi dăruită de Dumnezeu cu locuri frumoase. Acolo, printre dealuri şi văi, printre păduri foşnitoare şi veşnicia satului românesc, cuvintele se zidesc altfel în oameni şi reverberează peste ani. Romulus Boieru îşi aduce aminte că de mic avea drag de cuvinte, pe care a încercat încă de pe la 12 ani să le aşeze în versuri. Şi în minunata lume a copilăriei, nimeni alta decât mama nu putea fi eroul principal. „La origini, străbunicii mei au fost ceva rude cu poetul George Coşbuc. De altfel, mai avem în familie câteva persoane care au drag de scris. Cu o natură aşa de frumoasă ca pe Valea Buii şi poate cu o genă, mai sensibilă, nu cred că se putea să fie altfel. Mi-a fost dragă poezia de mic, cred că pe la 12 ani am şi scris prima mea poezie, în care subiectul era mama. Am avut mai apoi şi norocul să am o profesoară extraordinară la limba română, Veronica Vişan, la şcoala generală, care m-a încurajat să scriu“, mărturisește poetul.

Suflet de poet... în trei schimburi 

La 14 ani, s-a înscris la Grupul Şcolar Petrol Mediaş, de unde îşi aduce aminte cu mare drag de orele de română, alături de profesorul Viorel Baciu, ore descrise ca un adevărat cenaclu. Chiar dacă viaţa l-a trimis către o filieră tehnologică şi spre întreprinderea Emailul, Romulus Boieru n-a renunţat niciodată să scrie poezie. Ba chiar, a crezut din tot sufletul că într-o bună zi va putea să-şi publice poeziile. „Nu m-am descurajat niciodată, scriam poezii chiar şi când eram la fabrică şi lucram în trei schimburi. Am avut noroc că soţia m-a înţeles întotdeauna şi m-a susţinut. Am scris şi ziua şi noaptea, neobosit. Pentru mine a fost aşa o supapă, o detaşare de lumea în care trăim, o evadare din tumultul vieţii cotidiene. Am sperat totdeauna că va veni un moment când voi putea să-mi public poeziile şi mă gândeam ce bucurie ar fi dacă cititorii s-ar regăsi în versurile mele“, ne-a povestit Romulus Boieru.


De ce „Flori de mătrăgună“?

După ani de speranţe şi tentative de a-şi publica versurile, ocazia s-a ivit anul trecut prin sprijinul Direcţiei de Cultură, Sport, Turism şi Tineret din cadrul Primăriei Mediaş. Volumul „Flori de mătrăgună“ este deja la tipar şi conţine 165 de poezii, epigrame şi fabule. Practic, rodul a 40 de ani de muncă în slujba cuvintelor. „E o selecţie pe care am făcut-o. Mai am la sertar două manuscrise, pe care sper că voi reuşi să le tipăresc în viitor. Universul meu poetic, dacă pot spune aşa, are în centru natura, dragostea, viaţa, în general, cu tot ceea ce înseamnă ea. Sunt lucruri peste care am trecut şi pe care le-am prins în cuvinte, sunt fapte, sunt oameni, sunt experienţe, sentimente, trăiri. Poezia nu e simplu de scris. Fiecare cuvânt are un rost al lui şi întreaga poezie trebuie să aibă o poveste a ei. Eu aşa cred. Poezia e o artă, o artă de modelare a sufletului şi am încredere că toţi cei care îmi vor citi poeziile se vor regăsi în versurile mele“, este de părere poetul medieşean.

Muzele nu dorm niciodată

Poezia lui Romulus Boieru este o pendulare între amintire şi vis, o proiecţie către mâine, dar în permanentă legătură cu ieri, pentru că muzele nu dorm niciodată. Sau chiar dacă le mai ia somnul din când în când, au ele grijă se se deştepte tocmai când ţi-e ţie somnul mai dulce şi să te scoale din aşternut. „Într-adevăr, eu cred că muzele nu dorm niciodată. Am scris poezie la serviciu, am scris acasă, ziua sau noaptea, multe le-am scris la Metiş, acolo unde ne petrecem verile, la casa părintească“, dezvăluie Boieru. Volumul său va fi lansat cu prilejul festivalului „Mediaş - Cetate Medievală“, la Biblioteca municipală „Stephan Ludwig Roth“ din Mediaş. „Îi aştept pe toţi medieşenii cu braţele deschise la lansarea de carte, îi invit pe toţi iubitorii de poezie, pe toţi cei care mai cred în poezie şi în locul ei în istoria literaturii române. Pentru mine, este o bucurie şi o onoare, în acelaşi timp, să pot să-mi aduc şi eu modesta mea contribuţie la ceea ce înseamnă cultura medieşeană. Volumul de faţă e dedicat tuturor iubitorilor acestei arte, care este poezia, precum şi tuturor celor care iubesc eterna şi fascinanta Românie“, a conchis Romulus Boieru.


Motiv de critici

Nu consider poezie
Decât ceea ce rimează,
Nu consider că e viaţă
Decât ceea ce pulsează.
Poate mulţi m-or contrazice,
Treaba lor, că o pot face.
Zică vrute şi nevrute,
Dar mie tot rima-mi place.
Am stilul meu aparte,
Deşi vă par confuze,
Versurile mele
Sunt de la „mii de Muze”.
N-am zei, nu am nici idoli
Ce-n mine să zidească
Un templu de „IDILE”
Să mă călăuzească.
N-am şcoli ce-s prea înalte,
Nici lectori, diriginţi.
Nu voi nici loc în „CERURI”
Nici „RANGURI ÎNTRE SFINŢI”.
Am doar înţelepciune,
Ştiu viaţa ce înseamnă.
Căci „biciul” nu pocneşte,
Dacă nu are pleaznă.
Mă acuză ori mă iartă
Acei ce nu-nţeleg!
Dreptatea-i călăuză,
Iar eu n-o s-o reneg.
E una dintre muze,
E sfântă şi există;
Şi atunci când crezi că moare,
Te-nşeli, căci iar apare.
Dar prima e credinţa,
În „DUMNEZEUL SFÂNT”,
Căci prin a Sa voinţă
Eu sunt azi pe pământ.
    Trimite prin e-mail