luni, 2 iunie 2014

Palilula şi ciocofonul

„Mă, spune, ce e Oropeanu’?”, îl întreabă o bătrână pe un sătean din Palilula. La care, mândru de el, cel întrebat răspunde: „uite ce e... Oropeanu e Uniunea Europeană, printre care este şi Marea Britanie băgată, Italia, Suedia”. Dintr-o biserică iese o cucernică bătrână, care întrebată ceva de un reporter pupă microfonul, închină larg o cruce şi salută ceremonios. Concluzia? Tot la Palilula. „Votarăm, asta e. Să vedem care se alege, o rămâne Fonta, ca e tânăr”.

Milu OLTEAN
Căzu, neică, căzu cortina şi peste alegerile astea, bune, rele cum fură aşa se şi dădură plecate. Noi şi-ai noştri, ei şi-ai lor, că doar aşa era rânduit de la bun început. La spartul târgului unii s-au declarat mulţumiţi şi au închinat pocale în cinstea victoriei, alţii şi-au ascuns năduful în declaraţii sforăitoare şi fără de căpătâi, ori şi-au băgat demisiile în ele de alegeri. Stânga rămâne pe traiectul ei, cu un electorat stabil atins doar de curgerea anilor, iar dreapta e slabă de inimă şi dănţuie ca ursul bătrân purtat de un lanţ ruginit, prin târguri. Poporul ar avea nevoie de-o ţară şi cu mâna stângă şi cu mâna dreaptă puternice şi gata de treabă, dar tare mi-e că odată încărcată căruţa cu neveste şi aburcată spre Bruxelles vom culege tot ciulini prin câmpiile Bărăganului şi tot praf de pe tobele mult trâmbiţatelor promisiuni de mai bine. Din mai multe părţi ale ţării, acolo unde banii europeni sunt doar „funduri de-alea de nu ne dădură şi nouă şi se certare ei pe ele”, treaba se vede tot ca acum un an, tot ca acum o lună înainte de campanie, tot ca în duminica votului... adică prost. După alegeri, speculaţiile se ţin lanţ, cine cu cine se aliază, cum vor arăta alegerile din toamnă, ce strategie va avea PSD, cum vor mişca în front PNL şi PDL, cât va conta PMP, în ce parte vor trage balanţa nehotărâţii şi mai ales dacă marea de absenteism de la alegerile parlamentare va putea fi diminuată niţel. Pentru că nu mai are sens să vorbim de partide şi politicieni, atâta timp cât cel mai clar indicator al interesului populaţiei pentru viaţa politică s-a văzut în procentul celor care au ales să se ţină deoparte de vârtejul alegerii europarlamentarilor. Iar unii care s-au dus, s-au dus ca mielul la tăiere, fără să ştie de ce, pentru cine şi pentru când. Dincolo de bătăliile politice şi alianţele care se prefigurează stă Măria Sa Poporul, care are nevoie, aşa cum spuneam, de amândouă mâinile ţării. Şi de cea stângă şi de cea dreaptă. Oamenii aşteaptă să le meargă mai bine, iar asta se traduce simplu în limbajul comun: locuri de muncă, bani în buzunare, investiţii care să le facă viaţa mai bună, legi drepte, şcoli care să le dea copiilor un drum în viaţă, spitale care să le vegheze sănătatea, pensii care să le asigure o bătrâneţe liniştită, şosele pe care să nu-şi mai rupă maşinile, preţuri care să nu le mai dea bugetul familiei peste cap, taxe suportabile şi alte asemenea, din aceeaşi categorie. Astfel de intenţii ar trebui să-i anime pe politicieni să lupte pentru putere, să lupte pentru un loc în Parlamentul European, sau chiar în Parlamentul României. Numai că până la rai, e cale lungă... Ambiţiile şi orgoliile bag seama că sunt mult mai de preţ, decât bunăstarea tuturor. Căzu, neică, căzu cortina şi tare mi-e să nu rămânem şi după alegerile astea cu Palilula în braţe şi cu ciocofonul bun de pupat, la gură.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Responsabilitatea pentru conţinutul mesajului vă aparţine. Comentariile care conţin expresii vulgare, injurioase, incită la ură, violenţă sau nerespectarea legii nu vor fi acceptate.