Evanghelia aceasta ne trezeşte în suflet dorinţa după Hristos, aşa cum ucenicii au avut acea nostalgie extraordinară din clipa în care Mântuitorul S-a făcut nevăzut de către dânşii.
Autor: ÎPS Laurenţiu STREZA, Mitropolitul Ardealului
Mântuitorul S-a arătat acestor femei, celor care au fost primele de fapt sau primii martori ai Învierii, femei purtătoare de mir. Ele au venit să îndeplinească o datorie firească faţă de cei morţi, însă, animate de o dragoste deosebită, de ceva pe care nu putea să păstreze sau să deţină în suflet decât o fiinţă aleasă de Dumnezeu. Aceste fiinţe pline de dragoste faţă de Hristos au alergat, în ciuda oricăror piedici, chiar şi sfidând frica de oastea romană care păzea mormântul, dis de dimineaţă, ca să-i ungă trupul lui Hristos. Dar nu l-au găsit; au găsit în schimb un martor ceresc, o mărturie dumnezeiască, un înger care le-a spus: „Nu vă temeţi, ştiu că pe Iisus cel răstignit Îl căutaţi. Nu mai este aici, a înviat, duceţi-vă şi spuneţi ucenicilor că va merge înaintea lor în Galileea, acolo or să-L vadă“.
I s-au deschis ochii credinţei
Sfântul Evanghelist mărturiseşte că, într-adevăr, au fost cuprinse de spaimă şi au alergat de la mormânt, nespunând nimănui nimic. Una dintre ele se întâlneşte însă cu Mântuitorul Iisus Hristos, Maria Magdalena, în apropierea locului unde era mormântul, într-o grădină în care se găseşte până azi marcat locul acesta cu o capelă şi cu o cruce. Cuprinsă de frică, văzându-L pe Mântuitorul, Maria Magdalena L-a confundat cu grădinarul şi i-a zis: „Domnule, dacă cumva L-ai luat tu, spune unde L-ai pus şi eu mă voi duce şi-mi voi îndeplini datoria mea faţă de Dânsul“, crezând că acesta l-a luat pe Mântuitorul din mormânt.
Într-un chip cu totul deosebit Mântuitorul i Se descoperă printr-un cuvânt dumnezeiesc, spunându-i: Maria! În momentul acela i s-au deschis ochii credinţei, L-a recunoscut şi I-a zis: Învăţătorule...
Aşteptăm minuni
Să ştiţi că şi noi ne întâlnim cu Iisus Hristos mereu, permanent, în viaţa noastră, dar nu-L recunoaştem, de cele mai multe ori. Avem aceasta pretenţie, că dacă am vedea o minune, dacă ar veni ceva din cer sau cineva din cer şi ne-ar spune, noi am crede şi am fi alţi oameni, am fi mult mai buni, mult mai credincioşi. Dar noi nu vedem de câte ori ne salvează Dumnezeu, de câte ori se întâmplă lucruri minunate alături de noi, şi spunem: „Am avut noroc, am avut şansă, am avut baftă“. Cine să fie oare autorul norocului, a şansei, a baftei? Nu este tot Dumnezeu, Care te ocroteşte, Cel Care ne dăruieşte tot ceea ce primim pe lumea aceasta?!
„Copiii străzii“
Ne-a dat sănătatea, mintea, înţelepciunea, numai că omul nu ştie să le folosească. Omul nu-L lasă pe Dumnezeu să intre în sufletul lui, pentru că i se complică planurile lui. Fiecare şi-a făcut un plan, iar chiar dacă nu-l poate îndeplini, este mult mai uşor să nu îndeplineşti datoria de creştin şi să fii un fel de liber cugetător, un fel de om zis liber. Însă oare eşti liber dacă te-ai îndepărtat de casa Tatălui tău? Putem noi să spunem că un copil pe care îl vedem pe stradă, aşa-zişii „copiii străzii“ sunt liberi? În ce constă libertatea lor? În faptul că pot umbla oriunde? Plecând din casa tatălui, omul acela se loveşte de mult mai multe restricţii decât cel care rămâne în ascultarea părintească, decât cel care îşi îndeplineşte obligaţia şi se duce unde trebuie. Aceluia i se deschid uşile şi este primit, este ocrotit şi rămâne sub această pază şi ocrotire dumnezeiască.
Este duminica femeilor
Să lăsăm astăzi în sufletul nostru să răsune cuvântul pe care ni-l adresează Mântuitorul Iisus Hristos, cuvântul acesta al întâlnirii cu El, pomenirea noastră pe lume.
Duminica aceasta este Duminica femeilor şi toate sărbătorile închinate Maicii Preacurate sunt sărbători de cinstire a mamei şi a femeilor noastre: Naşterea Maicii Domnului, Adormirea Maicii Domnului, Buna vestire, toate sunt de fapt sărbători în cinstea şi de cinstire a femeii.
Să fim ai lui Dumnezeu şi în această zi, preţuind darurile pe care ni le-a făcut, iar femeile mironosiţe să ne fie model de credincioşie pentru Împărăţia lui Dumnezeu.
