Lumină lină ne dăruieşte cu generozitate fiecare primăvară, iar lumina ne deschide drum către speranţă şi încredere. Parcă alţii suntem însoţiţi la drum de verde crud, de pomi înfloriţi, de o natură renăscută. Parcă-i altă ţară, altă lume, dincolo de găuri în asfalt şi autostrăzi lipsă. Suntem alţii? Căutaţi România normală şi bucuraţi-vă de ea! Luaţi lumină şi călăuziţi de ea regăsiţi spiritul neamului.
Sunt multe patimile pe care le purtăm cu noi şi multe-s neajunsurile de care ne lovim, parcă tot mai des. Dac-ar fi să intrăm în ritmul îndrăcit dictat de cei care se perindă pe la putere am lua-o cu toţii razna. Pentru că nu-i uşor lucru să vezi toate scursurile cum trag foloase de pe urma poporului, să vezi toţi semidocţii cum abia leagă două vorbe şi se cred fruntea satului. Uneori chiar tind să cred că suntem conduşi de-o mână de sadici fără inimă, buni doar de stors nervii şi vlaga. Din fericire, România normală nu e România pe care ne-o arată unii şi alţii la televizor, sau prin tot soiul de reviste colorate. Îmi place să cred că România profundă îşi vede de treaba ei, departe de tumultul lumii dezlănţuite. Bine-ar fi ca şi cei din fruntea ţării să-şi vadă de treaba lor şi să lase România în pace. România cea frumoasă şi zveltă, ca o ţărancă sănătoasă şi rumenă-n obraji, apare la televizor sau în gazetele pline de femei deşucheate doar când şi când, numai atunci când se mai aude de vreun olimpic talentat ce a luat nu ştiu ce premii prin străinătate, când vine prinţul Charles şi rămâne cu gura căscată în faţa frumuseţii locurilor şi oamenilor, sau când moţii îşi trag şuba în spate şi pleacă prin nămeţi în căutarea avioanelor căzute prin munţi. Ţara respiră prin fiecare gospodar care-şi ară peticul de pământ, prin fiecare fir de grâu care iese din glie, prin fiecare mamă ce-şi duce copiii la şcoala din cartier, prin fiecare tată care se îndreaptă spre locul de muncă, prin bunicii de la ţară, prin nepoţii care le trec pragul de sărbători. Ţara respiră, în ciuda celor care cât e ziua de lungă nu fac decât să împroaşte cu legi strâmbe şi cu venin. Nu suntem un neam blestemat, aşa cum se urlă toată ziua, nu suntem nici mai proşti şi nici mai răi decât alţii, iar dacă nu mă credeţi închideţi televizorul şi calculatorul şi ieşiţi să vedeţi oraşul de pe-o coamă de deal. Mergeţi să vedeţi câte sate frumoase sunt în jur, câţi oameni de ispravă sunt printre noi, uitaţi-vă câţi oameni generoşi întind în fiecare zi o mână de ajutor celor aflaţi în nevoie, descoperiţi că sunt şi destule bune printre noi. Fiecare primăvară ne dă un exemplu de generozitate, prin tot ceea ce ne oferă. Mai mult decât atât, primăvara reînvie speranţa. Sărbătoarea sfântă a Învierii Domnului e şi ea o primăvară eternă a vieţii, o altă lecţie de generozitate şi numai cine nu vrea să vadă, nu vede. Luaţi lumină şi călăuziţi de ea regăsiţi spiritul neamului. Bucuraţi-vă de zilele frumoase, de cei dragi, de lumină şi de toate cele care vi se oferă în fiecare zi. Căutaţi România normală şi bucuraţi-vă de ea! Să aveţi parte de sănătate, de fericire, noroc şi înţelegere! Sărbători frumoase şi fericite!
