Echipament militar, replici de arme reale, misiuni, tactică, adrenalină şi, peste toate, o doză mare de fair-play: airsoft. Jocul sportiv pune faţă în faţă două echipe ce simulează un conflict folosind proiectile rotunde de plastic şi a prins foarte bine la Mediaş, jucătorii de la Club Airsoft Mediaş (CAM) fiind apreciaţi în toată ţara pentru pasiunea lor. Mulţi dintre participanţi n-au făcut armata, dar s-au familiarizat cu armele pas cu pas.
Autor: Milu OLTEAN
Arme, costume de camuflaj, ambiţii, împuşcături cu bile de plastic, spirit de sacrificiu, distracţie cât cuprinde şi adrenalină la maxim. Din poze, filmări şi privitul de pe margine, pare o joacă, dar când ajungi să-i asculţi pe airsoftişti vorbind de pasiunea lor, îţi dai seama că nu e deloc aşa. În lumea lor, armele, echipamentul militar şi de protecţie sunt importante, dar peste ele e codul onoarei.
O joacă... din întâmplare
Medieşeanul Raul Roşian are 27 de ani şi este agent de vânzări, iar la sfârşit de săptămână lasă facturile şi, alături de prieteni, iese la airsoft în jurul oraşului sau în alte oraşe. Printre băieţii în haine kaki şi arme silenţioase ce lansează bile de plastic se află şi Tiberiu Costin, un clujean de 30 de ani stabilit la Mediaş, pizzer-bucătar la serviciu şi airsoftist cu acte în regulă, în timpul liber. CAM a atras deja mulţi tineri, un nucleu din 7-8 jucători participând activ la jocuri în ţară şi străinătate. „Obişnuiam să jucăm paintball, aşa ne-am cunoscut cei mai mulţi. Acum vreo 4-5 ani, am plecat în Germania, doream să ne luăm arme de paintball, n-am mai luat, iar la întoarcere cineva din Sibiu ne-a spus de airsoft. Ne-am documentat pe net şi am văzut cum e. Ne-a fost frică, dar asta până am văzut o armă replică adusă din Irlanda. Am văzut cum trage, apoi am dat iama pe net şi ne-am luat arme. Primele au fost snipere, eu am luat un automat“, ne-a povestit Raul. „Am găsit airsoftul mai mult din întâmplare“, crede Tiberiu, care mai spune că de fapt căutau adrenalină. Şi au găsit-o.
Colegialitate şi fair-play
Primele jocuri au avut loc în pădurea de la barajul Ighiş, apoi la fosta Aviaţie. Jocul, o simulare a unei lupte militare, se desfăşoară între două, trei sau mai multe echipe, după scenarii, respectiv, capturarea steagului adversarului, protejarea unui personaj, atacarea unui obiectiv. Jucătorii au echipament de protecţie, costume militare şi trag unii după alţii cu proiectile de plastic, armele fiind replici fidele ale celor militare. Câştigă echipa care îşi elimină adversarii. Jocul se desfăşoară atât în incinte, cât şi în aer liber. „Sportul presupune şi lupte şi competiţii de tir. Jocul are o foarte mare doză de fair-play. Dacă ai fost împuşcat, strigi automat «mort», iei vesta reflectorizantă şi ieşi din joc. Proiectilele nu lasă urme, totul ţine de bun simţ şi fair-play. Faima de jucător şi de echipă ţi-o faci prin fair-play“, ne-a spus Raul. Airsoft se poate juca ziua sau noaptea la lumina lanternelor şi poate ţine de la o oră-două până la câteva zile.
Armament „greu“
„Odată ce intri, nu mai scapi, te prinde microbul“, cred băieţii de la CAM, care spun că jocul are adrenalină, din cauza armelor. Medieşenii spun că mai e greu e până îţi iei prima armă, pentru că celelalte vor urma, cu siguranţă. „Nu ai nevoie de autorizaţie specială pentru aceste arme, trebuie să respecţi reguli legate de păstrarea şi manevrarea lor. Au aceleaşi dimensiuni şi greutate ca şi armele reale, cine le vede zice că sunt adevărate. Un sniper poate să bată până la vreo 70 de metri, bila poate să ajungă să te lovească la distanţa asta, care este una foarte mare pentru o bilă de plastic de 40 de grame. Armei îi poţi face up-grade ca să-i creşti performanţele, ea vine stas din fabricaţie, dar un strungar bun îţi face interiorul din metal, ce nu se crapă, nu se rupe, poţi schimba arcul să-l faci mai puternic. Lovitura cu bile de plastic e dureroasă, dar suportabilă. Nu te tăvăleşti pe jos, dar uneori lasă semne. E ca o pişcătură, aşa, mai tare, rămâne o vânătaie, uneori mai dă sângele“, ne-a zis Raul.
Un joc scump
Airsoft-ul nu e deloc ieftin, iar jucătorii vorbesc de sume pe care alţii obişnuiesc să le bage în renovarea casei, într-un concediu în străinătate sau într-o maşină. Armele costă, echipamentul, muniţia, la fel, toate ajung la câteva mii de lei. La început. Dar aventura e nepreţuită. „Armele costă de la 600 de lei până la 1.600 euro şi sunt cumpărate de la magazinele de profil. Echipamentul constă în cască, ochelari, mască de protecţie, vestă, echipament de camuflaj, bocanci, genunchiere, cotiere. Începi cu o armă, dar după aia ajungi la şase-şapte. Sportul e simplu, te relaxezi, cunoşti oameni pe care în mod normal n-ai unde să-i întâlneşti. Adi de la Vâlcea sau Christian Sabbagh joacă şi ei. Sunt mulţi oameni din showbiz care joacă“, dezvăluie Raul şi Tibi, care la o scurtă inventariere spun că investit deja în airsoft câteva mii de euro. Raul se laudă cu cele şase arme ale sale, două „kalaş-uri“ (Kalashnikov – n.red.), AK 47, AK Spetsnaz, G 36 german şi un pistol Glock 17, în timp ce Tibi este mândru şi el de cele două AK 47, de cele două două M 4A1 şi alte câteva Kalashnikov pe care le deţine.
Pasiune la maxim
Airsoft înseamnă pasiune. Mulţi dintre participanţi n-au făcut armata, aşa că s-au familiarizat cu armele învăţând pas cu pas. Cristian Popa, de 33 de ani, este inginer de profesie şi pasionat de airsoft. A venit la CAM de un an de zile. „Am văzut o armă şi am fost impresionat. A fost de ajuns să merg cu băieţii la un joc, la Făgăraş. Am jucat şi eu atunci, cu o armă de împrumut, apoi mi-am luat şi una de asalt, tip american, de 1.200 de lei. Apoi echipament, altă armă G36 şi am ajuns la peste 1.000 de euro în echipamente. Merită să bagi banii, atâta timp cât îţi place“, este de părere Cristi. „Ce facem noi e o treabă serioasă, în fiecare mare oraş sunt cluburi. La Orăştie există chiar parc specializat, Arsenal Park, construit pe ruinele fostei fabrici de muniţie. E singurul loc din România omologat, dar mai sunt şi proprietari de păduri care şi-au amenajat tot felul de cazemate şi dotări pentru acest sport“, aminteşte Raul.
Spirit de echipă
La airsoft este vitală echipa şi comunicarea dintre coechipieri, prin staţii ori prin semne. Antrenamentele sunt importante, aduc rutina şi sincronizarea. Fiecare echipă are tehnicile ei de joc, care se dezvoltă şi se perfecţionează în timp. „Sâmbătă ne antrenăm, duminică mergem la joc. În ţară am fost peste tot, Bucureşti, Deva, Oradea, Cluj, Sibiu, Mureş. În fiecare squad există roluri precise, de la mecanic la medic sau responsabil cu cititul hărţilor. Echipamentul… în funcţie de bani. Nu există reguli. Poţi sau nu să ai GPS performant sau un dispozitiv pentru vedere de noapte. Valoarea echipamentului păleşte în faţa echipei“, crede Raul. Tibi susţine că echipa se sudează în timp, iar dincolo de asta, spune că orice amator este binevenit la CAM. „Cel mai mult în acest sport îmi place spiritul de echipă. Fără echipă eşti mort. Poţi fi un trăgător de excepţie, dacă n-ai oameni nu faci nimic. Dotarea depinde foarte mult de jucători, nu contează arma mai puternică, ci experienţa şi echipa. Team building-ul vine în timp, ajungi să te înţelegi fără semne, vorbe, fără nimic. Adrenalina e maxim, dar şi socializarea există, pentru că întâlneşti oameni pasionaţi. Noi suntem deschişi pentru noi doritori, avem pagină de internet, cine vrea ne poate găsi“, conchide Tibi.
Pe banii lor
Medieşenii spun că toate investiţiile, deplasările, participările de la diferite jocuri şi competiţii le-au făcut pe banii lor. „De multe ori ne-am gândit că ne-ar fi prins tare bine un sponsor care să ne susţină, dar n-am avut parte. Am mers anul trecut în Cehia, pe banii noştri. În Mediaş aveam un loc interesant la fosta Aviaţie, dar nu mai putem merge acolo. Nu prea mai avem locuri pentru aşa ceva. Pe aici, pe la noi, nu ne-a prea ajutat nimeni. Noi am mai făcut mici competiţii, dar am putea face şi ceva de anvergură, să aducem 200-300 de oameni la noi în oraş“, povesteşte Tibi Costin.
„Cum le dăm? Ca la coasă!“
Sigla airsoftiştilor medieşeni are un logo ce stârneşte zâmbete: „Cum le dăm? Ca la coasă!“. Medieşenii şi-au făcut un nume printre practicanţii de airsoft din România, care s-au convins de seriozitatea lor. „Ne-am format destul de greu. Oamenii din ţară nu ne ştiau, nu ne chemau la competiţii, dar cu muncă şi seriozitate am demonstrat că suntem parteneri de încredere şi ne-am creat o bună imagine de grup. Acum suntem respectaţi şi lumea ştie că suntem 100% fair-play“, arată Raul Roşian.
Airsoft în Cehia
În luna aprilie a acestui an, medieşenii de la CAM vor participa la una dintre cele mai mari competiţii de airsoft din Europa, care va avea loc în Cehia, la 100 de km de Praga, acolo unde, alături de jucători de pe tot continentul, vor mai fi prezente şi alte echipe mari din România. Jocul din Cehia durează trei zile, vreme în care echipele dorm în cort, stau pe câmpul de bătălie, mănâncă unde pot şi sunt angrenate permanent în competiţie.
Din Japonia, în toată lumea
Airsoft-ul îşi trage rădăcinile din Japonia anilor '70. În Japonia, deţinerea armelor de foc a fost interzisă anii '60 şi, ca răspuns la aceste interdicţii, japonezii au început să producă replicii non-metalice de colecţie, extrem de realiste, ale armelor de foc militare. Ulterior, a fost introdus un sistem de propulsie asemănător cu cel folosit la pistoalele de tir. Așa au apărut replicile perfecte, non-letale, ale armelor de foc reale. Mai apoi, acestea au devenit populare pe piețele asiatice sub denumirea de arme „soft-air“ sau „air-soft“. Replicile propulsate pe gaz au evoluat, spre mijlocul anilor '90, în modele electrice (AEG), mai ieftine, și ulterior au fost dezvoltate și sistemele, din ce în ce mai performante, pentru acuratețea și portanța proiectilului. Jocurile de airsoft variază foarte mult în scenariu și modul de aplicare, depinzând de locație, de numărul participanților și de posibilitătile economice, dar în general variază de la jocuri mici, tip skirmish, la simulări militare complexe, până la reconstituiri istorice. La aceste evenimente, jucătorii deseori asezonează replicile de airsoft cu echipament real şi tactici militare similare sau identice cu cele folosite de forțele armate.
Odată cu răspândirea internetului, popularitatea airsoft-ului a cunoscut o creştere explozivă, atât în Europa, cât și în America, fiind practicat de sute de mii de jucători la nivel mondial. Evenimente de anvergură majoră sunt organizate periodic în Europa (Berget) şi în Statele Unite (Irene), evenimente ce strâng la start mii de „trăgători“.
